Varlaam Moţoc - Mitropolit al Moldovei

   Mitropolitul Varlaams-a născut în jurul anului 1580, dintr-o familie de răzeÅŸi din BorceÅŸti (NeamÅ£), sat dispărut situat lângă Târgu NeamÅ£. Numele său de mirean a fost Vasile MoÅ£oc.


   De tânăr ÅŸi-a îndreptat paÅŸii spre Schitul Zosim de pe valea pârâului Secu, unde a învăţat carte, ÅŸi-a dezvoltat talentul de vorbitor ÅŸi scriitor ÅŸi a deprins limbile slavonă, latină ÅŸi greacă. Pe locul schitului, Vornicul Nestor Ureche ÅŸi soÅ£ia sa Mitrofana au ctitorit, în 1602, Mănăstirea Secu în care a început să funcÅ£ioneze ÅŸi o ÅŸcoală.
   Tânărul Vasile MoÅ£oc a intrat în obÅŸtea noii mănăstiri, unde a fost călugărit cu numele de Varlaam. Fiind bun povăţuitor, ajunge pe treptele ecleziastice cele mai înalte, fiind numit egumen al mănăstirii.
   Varlaam s-a ocupat în continuare cu studiul cărÅ£ilor, îndeosebi cele religioase, traducând Scara (Leastvita) Sfântului Ioan Scararul (1618). Mai târziu, pentru strădaniile ÅŸi virtuÅ£ile sale el a fost cinstit cu rangul de arhimandrit.
   ÃŽn 1628, ca urmare a faptului că era sfetnic de încredere al Domnitorului Miron Barnovschi, a fost trimis într-o misiune ecumenică la Moscova ÅŸi Kiev. ÃŽntors în Å£ară, primeÅŸte vestea morÅ£ii Mitropolitului Anastasie Crimca (1629) ÅŸi pe cea a înlăturării Domnitorului Miron Barnovschi, ceea ce îl determină să se retragă la Mănăstirea Secu. ÃŽn scurt timp însă, în anul 1632, în timpul domniei Voievodului Alexandru IliaÅŸ, Arhimandritul Varlaam a fost chemat la IaÅŸi ÅŸi numit în fruntea Mitropoliei Moldovei in locul Mitropolitului decedat Atanasie (1629-1632). Ca nou mitropolit, Varlaam reuÅŸeÅŸte să aibă multe realizări, mai ales că reuÅŸeÅŸte să-ÅŸi atragă ÅŸi sprijinul Domnitorului Vasile Lupu. Sprijinit ÅŸi de Sfântul Mitropolit Petru Movilă al Kievului, Mitropolitul Varlaam reuÅŸeÅŸte chiar înfiinÅ£area primei tipografii româneÅŸti din Moldova, în anul 1640, pe care a instalat-o la Mănăstirea "SfinÅ£ii Trei Ierarhi" din IaÅŸi. De asemenea, în 1645 a convocat un sinod al ierarhilor din Moldova ÅŸi Å¢ara Românească, cunoscut ca Sinodul de la IaÅŸi.
   Mitropolitul Varlaam s-a numărat, în anul 1639, între cei trei candidaÅ£i propuÅŸi pentru ocuparea scaunului de Patriarh ecumenic al Constantinopolului. ÃŽn timpul Mitropolitului Varlaam al Moldovei a fost zidită frumoasa ÅŸi renumita biserică a Mănăstirii "SfinÅ£ii Trei Ierarhi" din IaÅŸi, ctitoria cea mai cunoscută a Domnitorului Vasile Lupu. ÃŽn anul 1641, în aceasta biserică, a adus moaÅŸtele Cuvioasei Sf. Parascheva, dăruite Domnitorului Vasile Lupu de Patriarhia Ecumenica de Constantinopol.
   ÃŽn anul 1640, cu ajutorul Domnitorului Vasile Lupu, reuÅŸeÅŸte să întemeieze la IaÅŸi, prima ÅŸcoala de grad înalt din Moldova, după modelul Academiei DuhovniceÅŸti de la Kiev, înfiinÅ£ată acolo de Sfântul Ierarh Petru Movilă.
   Drept reacÅ£ie la propaganda calvină din Transilvania a redactat „Cartea care se cheamă Răspunsul împotriva Catehismului Calvinesc”, prima scriere românească de polemică teologică.
     ÃŽn aprilie 1653 s-a retras la mânăstirea Secu, unde a decedat în anul 1657, 18 august.
    La propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei ÅŸi Bucovinei, în data de 12 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a înscris în rândul sfinÅ£ilor din calendar pe învăţatul Mitropolit Varlaam al Moldovei, cu zi de pomenire la 30 august.

Operă:
  • Cazania sau Cartea românească de învăţătură
   Cazania lui Varlaam, considerată de Iorga, drept opera cea mai populară a epocii noastre vechi, conÅ£ine primele versuri în limba română, intitulate Stihuri în stema domniei Moldovei, prin care este recunoscut meritul domnitorului Vasile Lupu în tipărirea cărÅ£ii. Cazania are două părÅ£i: partea I cuprinde extrase din Evanghelie ÅŸi comentariul lor pentru 32 de duminici; partea a II-a povesteÅŸte vieÅ£ile sfinÅ£ilor, ordonate calendaristic, de la Simion Stîlpnicul (1 septembrie) pînă la Tăierea capului Sfîntului Ioan (29 august).
    Nicolae Manolescu, în Istoria critică a literaturii române desprinde următoarele trăsături ale operei: frumuseÅ£ea limbii utilizate -vorbeÅŸte pe înÅ£elesul tuturor, presărând explicaÅ£iile cu întrebări retorice ÅŸi cu îndemnuri, arta povestirii -este primul nostru povestitor, înfăţişînd ţărăneÅŸte chestiunile teologice.
  • Jitiile (biografiile de asceÅ£i ÅŸi martiri) oferă cititorului materialul din care se inspirau ÅŸi pictorii populari. Unele sunt adevărate basme, care au miÅŸcat imaginaÅ£ia multor ascultători.
  Proorocii despre vremurile din urmă
  După plecarea mitropolitilor fanarioÅ£i vor urma oameni nevrednici la scaunul Moldovei, care vor încerca să vândă dreapta credintţă.
  Amestecurile de credinţă drept-măritoare, cu cele papistăşeÅŸti ÅŸi păgaâeÅŸti nu vor mai fi o urâciune ÅŸi o urgie în faÅ£a lui Dumnezeu.
  Oamenii se vor vinde între ei, vor fi tăieri de sabie între fraÅ£i pentru putere ÅŸi ranguri pământeÅŸti.
  Moldova va fi ruptă ÅŸi împărÅ£ită după bunul gust al puterii de la Răsărit, prin sfaturi mârÅŸave ÅŸi ticăloase.
  La vremea din urmă, o fiară roÅŸie cu multe capete va înghiÅ£i întreaga Europă creÅŸtină, iar oamenii se vor sălbătici mai rău ca fiarele.
  Oamenii se vor înrăi ÅŸi vor strica obiceiurile pământului, înmulÅ£indu-se între ei ca dobitoacele, fără nici o ruÅŸine, lepădând Sfânta Taină creÅŸtină a nunÅ£ii.
  Vor defăima obiceiurile creÅŸtineÅŸti, dedându-se la tot felul de obiceiuri străine, iar păgânii se vor amesteca cu sângele creÅŸtinesc. Mare urgie va fi atunci.

  Domnii pământului vor fi oamenii vânduÅ£i satanei, care nu vor mai purta grija poporului drept-credincios.
  MoÅŸiile strămoÅŸeÅŸti vor fi călcate cu japca ÅŸi luate de străini după bunul lor plac, lucru ne mai întâlnit în curgerea timpului în Moldova.
  Biserica strămoÅŸească va fi ruÅŸinată de noile obiceiuri păgâneÅŸti ÅŸi papistăseÅŸti, aduse cu sila de vlădicii lor cu apucături sataniceÅŸti. Oamenii afierosiÅ£i lui Hristos cu slujbă veÅŸnică, vor lepăda sfântul chip ÅŸi făgăduinÅ£a înaintea lui Hristos, dedându-se la viaÅ£a lumească dinainte.
  La vremea din urmă, pământurile nu-ÅŸi vor mai da roada lor, pădurile vor fi tăiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde moÅŸiile fără ruÅ£ine, uitând că strămoÅŸii lor le-au păstrat cu sabia.
  Legile creÅŸtineÅŸti ale ţării vor fi lepădate, iar hrisoavele voievodale vor fi luate în râs, iar conducătorii netrebnici vor face legământ cu fiara apocaliptică.
  Vlăstarele moldoveneÅŸti, urmaÅŸii domnilor ÅŸi boierilor de demult, se vor deda la obiceiuri ÅŸi apucături ieftine.
  BarbaÅ£ii vor schimba obiceiul Dumnezeiesc al demnităţii lor ÅŸi se vor acoperi cu straie femeieÅŸti, iar femeile vor umbla precum bărbaÅ£ii.
  Adunările din sărbători ÅŸi toate obiceiurile pământului vor fi schimbate în obiceiuri ÅŸi apucături sălbatice, păgâneÅŸti, aducând în Moldova, în locul jocului de sărbatoare, jocuri de la sălbatici.
  La vremea de apoi, pe pământurile Moldovei, va domni sărăcia, jalea, moarte, spaima, frica ÅŸi omul nu va mai fi stăpân în bătătura lui.
  Vor pune Domnii pământului biruri ÅŸi legi cum n-au mai fost de la întemeierea Moldovei.Vor pune biruri ÅŸi pe aerul lăsat de Dumnezeu.
  Fiarele pământului ÅŸi păsările ÅŸi dobitoacele îşi vor schimba firea lor ÅŸi vor apărea altfel de dobitoace, iscodite după mintea omului, care vor fi slabe la trup ÅŸi fără de folos.
  La vremea cea din urmă, oamenii se vor strânge unii lângă alÅ£ii în tot felul de născociri, lepădând truda satului, munca va fi o ruÅŸine, ruÅŸinea va rămâne un obicei, iar cei drepÅ£i vor fi socotiÅ£i nebuni. Se vor înÅŸela unii pe alÅ£ii, crezând că asta e legea lui Dumnezeu.
  Åži în cele din urmă, ultima rânduială a pământului: se vor dezgropa oasele strămoÅŸilor ÅŸi părinÅ£ilor noÅŸtri, vor fi dărâmate bisericile, vor fi lepădate rânduielile creÅŸtineÅŸti ÅŸi vor ieÅŸi un soi de oameni, care tot în numele lui Dumnezeu vor face biserici fără cruce, vor nesocoti Sfânta Jertfă ÅŸi în cele din urmă o vor amesteca în slujire cu păgânii.
  AÅŸa arată Apocalipsa Sfintei CărÅ£i a Scripturii că la vremea din urmă, când veÅ£i vedea urâciunea pustiirii în locu cel sfânt, războaiele pe alocuri, urgiile ÅŸi uciderele între oameni, lepădarea pruncilor din pântecele femeieÅŸti ÅŸi oameni căutând liniÅŸtea de la un capăt în altul al pământului, când graiurile se vor amesteca ca altă dată în Babilon ÅŸi sfârÅŸitul va fi aproape.
  Moldova cea frumoasă ÅŸi bogată, plină de daruri DumnezeieÅŸti, plină de locaÅŸuri sfinte, plină de oameni harnici ÅŸi credincioÅŸi, va cădea în mâinile păgânilor ÅŸi necredincioÅŸilor, iar căderea ei va fi mai grea decât căderea Constantinopolului la vremea măritului nostru domn Åžtefan cel Mare ÅŸi Sfânt.
  Binecuvântat a fost pământul Moldovei ÅŸi neruÅŸinată a fost ocara oamenilor, care prin faptele ÅŸi apucăturile lor stricate, vor întoarce pe voievozi în morminte ÅŸi vor face pe strămoÅŸi să lăcrimeze sub glie, stând cu fruntea plecată în faÅ£a Măritului Stăpân Hristos, pentru ruÅŸinea lăsată de urmaÅŸii lor.

consemnat de Paul de Alep
  Document din Moldova, dat de mitropolitul Varlaam mitropolitului Macarie cu prilejul călătoriei prin Moldova, adus de la pustnicii da la schitul lui Zosima din Å£inuturile NeamÅ£ului cu titlul: «Proorocii despre vremurile din urmă ÅŸi căderea creÅŸtinească a Moldovei»

    Niciun comentariu:

    Trimiteți un comentariu