"Înălţarea Sfintei Cruci " - pr. Sofian Boghiu

(†14 septembrie 2002)
  Praznicul ÃŽnălţării Sfintei Cruci, de care ne apropiem cu ajutorul lui Dumnezeu, este una dintre cele mai însemnate sărbători creÅŸtine. Ea este asemănătoare cu Vinerea cea Mare - zi de mare durere pentru tot neamul creÅŸtinesc, pentru că este ziua răstignirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
    Dovadă că este aÅŸa: în ziua ÃŽnălţării Sfintei Cruci vom auzi citindu-ni-se la Sfânta Liturghie Evanghelia din Vinerea cea Mare, în care ni se înfăţiÅŸează toată drama de pe Golgota. Vom auzi atunci strigătele pline de răutate ale duÅŸmanilor săi: "RăstigneÅŸte-L, răstigneÅŸte-L!" (Marcu 15, 14). Vom auzi atunci pe Pilat rostind osânda la moarte a celui nevinovat; ÃŽl vom însoÅ£i pe Iisus cu gândul ÅŸi cu inima pe drumul greu al Crucii, urcând pe Golgota cu crucea grea în spate, pe El, Care S-a jertfit pentru păcatele noastre; ÃŽl vom vedea răstignit între tâlhari pe Cel ce este cumpăna dreptaÅ£ii. După ce ÃŽÅŸi dă Duhul pe Cruce în mâinile Tatălui Său, vom vedea pe ostaÅŸul roman împungându-I coasta cea dătătoare-de-viaţă, din care a izvorât atunci sânge ÅŸi apă ÅŸi din care izvorăşte mereu hrana Sfintei ÃŽmpărtăşanii.
   Rememorând la ÃŽnălÅ£area Sfintei Cruci toată jertfa dureroasă a Domnului adusă pe Sfânta Cruce, suntem îndemnaÅ£i să înÅ£elegem mai bine ÅŸi mai cu temei cât de însemnată este Sfânta Cruce ÅŸi cât de scumpă este pentru noi, creÅŸtinii, acest altar dumnezeiesc, care se redescoperă ÅŸi se înalţă cu cinste în ziua de 14 septembrie.
   Pentru asemenea pricini, Praznicul ÃŽnălţării Sfintei Cruci se cuvine să îl cinstim cu multă umilinţă, cu înfrânare ÅŸi cu post aspru, ca în Vinerea Mare.
   Åži, pentru ca să fie scoasă ÅŸi mai mult în lumină strălucirea Sfintei Cruci, Praznicul înălţării ei este încadrat de două Duminici: Duminica dinaintea ÃŽnălţării sfintei Cruci si Duminica după ÃŽnălÅ£area Sfintei Cruci.
   ÃŽn prima Duminică ni se vorbeÅŸte despre Sfânta Cruce ca despre un simbol izbăvitor, aÅŸa cum l.au văzut proorocii vechiului Testament, crucea ca semn ales de Dumnezeu pentru mântuirea noastră.
   ÃŽn Duminica viitoare vom vedea cum taina Sfintei Cruci se resfânge ÅŸi asupra vietÅ£ii noastre, cum fiecare creÅŸtin trebuie să-ÅŸi poarte cu liniÅŸte ÅŸi cu răbdare propria sa cruce, după modelul Stăpânului Hristos, ÅŸtiind că fără răbdarea crucii nu se ajunge la lumina învierii.
(...)
...pe Golgota, în faţa Crucii.
   Câţi n-au hulit atunci pe Domnul - ÅŸi nu numai atunci -, fiind muÅŸcaÅ£i de ÅŸerpii propriilor lor patimi, dar ÅŸi cât de mulÅ£i s-au tămăduit de rănile lor în veacurile ce au urmat?
(...)
   Păcatele care năpădesc asupra noastră ÅŸi copleÅŸesc adesea firea nostră cea pătimaşă sunt asemenea ÅŸerpilor care încolăcesc prada lor ÅŸi, cu muÅŸcături iuÅ£i ÅŸi viclene, ne învăluie sufletele ÅŸi trupurile, vătămându-ne din greu.
   Ceea ce este însă ÅŸi mai trist este faptul că noi înÅŸine, care ne plângem uneori de muÅŸcăturile altora, ne comportăm adeseori ca niÅŸte ÅŸerpi faţă de semenii noÅŸtri. Prin izbucniri de mânie nedreaptă, prin jigniri, prin răutate ÅŸi cruzime, prin mândrie deÅŸartă, prin viclenie ÅŸi minciună, prin împotrivire la adevăr, prin lăcomie, prin ameninţări, prin clevetire ÅŸi răzvrătire muÅŸcăm din cinstea altora, din fericirea ÅŸi pacea lor ÅŸi a căminelor lor.
   Câţi dintre noi, creÅŸtinii, nu suferim din greu veninul propriilor noastre patimi sau din pricina răutăţii semenilor noÅŸtri? Câţi dintre semenii noÅŸtri nu suferă din cauza noastră, pentru că ne purtăm unii cu alÅ£ii asemenea unor ÅŸerpi vicleni ÅŸi veninoÅŸi, muÅŸcându-ne ÅŸi vătămându-ne unii pe alÅ£ii?
    Când simÅ£im că avem sufletele înrăite ÅŸi îmbolnăvite de propria noastră răutate, sau când suntem muÅŸcaÅ£i ÅŸi tulburaÅ£i de răutatea semenilor noÅŸtri, să nu ne grăbim să ne răzbunăm, ci mai întâi să facem aÅŸa cum au făcut cei muÅŸcaÅ£i de ÅŸerpi în pustie, care ÅŸi-au întors privirile către ÅŸarpele cel de aramă înălÅ£at de Moise pe vârful unui stâlp, după porunca lui Dumnezeu. Dar acel ÅŸarpe era numai un simbol al Sfintei Cruci. Noi însă să ne îndreptăm cu ochii inimii nu către simbol, ci către însăşi Sfânta Cruce a Domnului ÅŸi către Cel Răstignit pe ea. Lui  să-I spunem toate durerile ascunse ÅŸi toate amărăciunile noastre, Lui să-I arătăm mai întâi toate rănile noastre ÅŸi să-L rugăm să ne ajute ÅŸi să ne vindece.
    Să facem ÅŸi noi măcar aÅŸa cum fac cerbii din regiunile uscate ÅŸi cu mai puÅ£ină iarba curată decât în pădurile ÅŸi munÅ£ii noÅŸtri. Ei, sărmanii, o dată cu iarba înghit fără să vrea ÅŸi destule musculiÅ£e ÅŸi viermiÅŸori amari ÅŸi veninoÅŸi, care le amărăsc tot cerul gurii lor. Iar când nu mai pot răbda amarul, pornesc în goană mare către izvoare de apă limpede, ÅŸi beau, potolindu-ÅŸi setea. AÅŸa îşi alină ÅŸi îşi alingă tot amarul.
   Tot aÅŸa să alergăm ÅŸi noi la Sfânta Cruce ÅŸi la Cel Răstignit pe ea, ca la cel mai curat ÅŸi mai limpede izvor, căci el însuÅŸi a zis: "Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaÅ£a veÅŸnică"(Ioan 4,14).
   Iar când ne rugăm în faÅ£a Sfintei Cruci sau în faÅ£a icoanei Lui, să nu fim acolo numai cu trupul, iar cu gândurile răspândite în alte părÅ£i, ci să ne adunăm din risipire mintea, toate gândurile ÅŸi toate simÅ£urile noastre, având toată încrederea că ne aflăn în faÅ£a Celui ce ne poate ajuta cu adevărat. Căci el a zis: "CereÅ£i ÅŸi vi se va da" (Matei 7,7). Să cerem cu încredere!
   Nu se poate, fraÅ£i creÅŸtini, ca cineva, care îngenunchiază în faÅ£a Sfintei Cruci sau în faÅ£a icoanei Mântuitorului sau a Sfintei Sale Maici ÅŸi se roagă cu lacrimi, cu credinţă ÅŸi cu toată convingerea cerând ajutor ÅŸi uÅŸurare în necazurile lui, să nu primească ajutorul cerut, sau măcar o lumină, un gând izbăvitor, sau o mângâiere pe care n-o mai poate primi de la nimeni altcineva. La asemenea popasuri de rugăciune ÅŸi de mângâiere ne cheamă crucile svelte de pe Sfintele noastre Biserici, crucile ascunse ÅŸi tăinuite la piepturile noastre.
   Ne aÅŸteapă icoanele ÅŸi slujbele din Sfintele Biserici.
  Ne cheamă ÃŽnsuÅŸi Domnul nostru Iisus Hristos, prezent în casele creÅŸtinilor, dar mai ales pe Sfintele Altare ÅŸi în Sfintele Taine.
   El ne cheamă, zicându-ne tuturor ÅŸi fiecăruia înparte: "VeniÅ£i la Mine toÅ£i cei osteniÅ£i ÅŸi împovăraÅ£i ÅŸi Eu vă voi odihni pe voi" (Matei 11, 28).
   Să ascultăm glasul Lui blând ÅŸi chemarea Lui stăruitoare ÅŸi ne vom învrednici de ajutorul Lui, de bunătatea lui, de mângâierea Lui, de pacea Lui. Amin!
   

________preluat din: