„Cine a avut credinţă s-a salvat”

  Părintele Zosim Oancea (21 iulie 1911 - 2005)
  „Nimeni nu-şi poate închipui, cum am trăit. Într-o celulă de două persoane dormeam doisprezece, pe jos, acoperiţi cu o pătură.”

  "În închisoare Dumnezeu nu era departe, în ceruri, era ca un vecin, vorbeai cu Dumnezeu şi-l întrebai pe Dumnezeu ca pe un vecin. Aşa Îl simţeam de apropiat!”

  „Eu şi generaţia mea  am dus o viaţă de suferinţă şi jertfă, dar nu ne-am pierdut încrederea în valorile noastre eterne. Ceea ce am reuşit să fac, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al atâtor oameni de bună-credinţă, este într-un fel o revanşă asupra călăilor generaţiei mele. Am învăţat mărturisirea, dar şi iertarea, iar icoana mi s-a părut dintotdeauna o împărtăşire a ochilor şi a sufletelor din bunătatea şi frumuseţea care ne leagă şi ne poartă pe toţi spre Cel ce a biruit lumea.”

  Giovanni Ruggeri, un ziarist îndrăgostit de spiritualitatea românească, a scris despre el şi despre muzeul de icoane, în volumul „Icoanele pe sticlă din Sibiel.”


2 comentarii:

  1. Un om deosebit. Am avut ocazia să-l văd şi să-l ascult. Un om care a lăsat multe "urme" ale trecerii sale prin lume.
    Dumnezeu să-l odihnească în pace!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O bucurie să cunoşti astfel de oameni! Exemplu viu!
      Dumnezeul să-l odihnească!

      Ștergere