din viaţa Sfintei Teodora de la Sihla

"Ajungând Sfânta Teodora aproape de sfârşitul vieţii şi cunoscând că o cheamă Hristos la cereştile locaşuri, unde este odihna şi desfătarea tuturor sfinţilor, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i trimită un preot ca să o împărtăşească cu Preacuratele Taine, înainte de obştescul sfârşit. Astfel, cu rânduiala de sus, egumenul Sihastriei a observat că păsările duceau fărâmituri spre Sihla şi a trimis doi fraţi să vadă unde anume se duc. Călăuziţi de mâna lui Dumnezeu, fraţii au ajuns noaptea aproape de peştera Sfintei Teodora şi au văzut-o cum se ruga cu mâinile înaltate spre cer, învăluită în lumină de foc. Atunci, înfricoşându-se, au strigat, iar Cuvioasa i-a chemat pe nume, le-a cerut o haină să se acopere, căci era goală, şi le-a poruncit să coboare la Sihastria şi să aducă un duhovnic ca s-o împărtaşească cu Trupul şi Sângele lui Hristos.
  Fraţii au mers şi dimineaţă au adus la peşteră pe ieromonahul Antonie şi ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine. După ce Sfânta Teodora şi-a făcut cuvenita spovedanie şi şi-a destăinuit viaţa, ostenelile şi ispitele ei, a rostit Crezul, s-a închinat, a primit dumnezeieştile Taine şi, multumind lui Dumnezeu pentru toate, şi-a dat duhul în mâinile Lui. Apoi, părinţii au făcut slujba înmormântării şi au îngropat sfântul ei trup în peşteră. Aceasta s-a petrecut în al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu