în dar, duminica...

Darul Domnului prin Har

 

  Peste tot ce a creat, Dumnezeu a rânduit un înger care să vegheze. Unul veghea copacii, altul păsările, altul florile şi aşa mai departe. Chiar şi iarba pe care călcăm a fost dată în grija unui înger.

  Dar îngerul ierbii şi-a zis: "Celorlalţi îngeri Dumnezeu le-a dat lucruri importante în supraveghere. Mie mi-a dat iarba cea cu totul lipsită de importanţă. N-am să mă ocup deloc de ea. Poate creşte şi singură."

  Şi, într-adevăr, nu s-a ocupat de ea deloc.  

  Într-o zi, îngerul copacilor s-a dus la Dumnezeu spunându-I că mor copacii din grădinile oamenilor şi din păduri, pentru că iarba care întreţine umezeala e toată uscată. 

  În altă zi, îngerul florilor s-a plâns că florile nu pot creşte pe câmpuri pentru că nu mai există iarba care să păstreze roua pentru ele.  

  În cele din urmă a venit şi omul: "Doamne, mor animalele în gospodării pentru că nu mai avem iarbă să le hrănim. Ia-mă de pe pământ. Altădată pământul era inimos, dar acum arată ca un deşert."

  Atunci Dumnezeu, chemându-l la Sine pe îngerul ierbii, l-a întrebat: "Ţi-am dat o sarcină mică sau mare, înger al ierbii?" Dându-şi seama că Dumnezeu i-a cunoscut gândurile, a îngenuncheat şi a zis: "Nu trebuia să spun ce am spus. Acum îmi dau seama că sarcina pe care mi-ai dat-o era mai mare decât eram eu vrednic s-o primesc. Iartă-mă! De acum îmi voi face datoria, şi lumea va fi frumoasă din nou. Îmi dau seama acum că nimic în lume nu e lipsit de importanţă şi fără rost". 

  Şi iarba îngrijită făcu să crească din nou copacii, să înflorească din nou florile şi să-şi răspândească mirosul peste lume ca să se coacă fructele şi să dobândim  veşnicia ...

  "Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unul altuia;/ Dar, avem felurite daruri, după Harul ce ni s-a dat." Toţi avem un talant dăruit de Domnul! Oricât de neimportant ni s-ar părea nouă, să nu-L dezamăgim!