Eu am aflat, tu ştii...?

 Asociaţia pentru Libertatea Românilor organizează în data de 14 martie a.c., între 12.00 - 17.00, o acţiune de protest autorizată (palatul Parlamentului, alveola de lângă parcul Izvor).

https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSQ7YolmxFjLdCzBfko2E_PgPb7gl1alJ_ymL6B0VHKuhOxmsW5 "În vederea conştientizării de către populaţie a riscurilor la care se expun prin acceptarea cardului electronic de sănătate, prin introducerea programului de informatizare a sănătăţii şi, în general, prin acceptarea actelor electronice biometrice...
...  datele noastre medicale nu trebuie expuse riscurilor majore reprezentate de atacurile cibernetice şi traficul de organe şi nici divulgării lor prin lărgirea accesului unor persoane necunoscute, altele decât medicul curant, la informaţiile medicale şi personale care vor fi, de acum încolo, înregistrate într-o bază de date centralizată, anulându-se secretul profesional, confidenţialitatea şi dreptul la viaţă intimă şi privată a cetăţenilor români.”


Noi, prin intermediul unui sistem electronic -un card electronic, o semnătură electronică, un dispozitiv electronic implantat etc. În acel moment nu vom mai avea nici un control asupra banilor noștri din cont, căci ei vor fi gestionaţi de noi, dar numai dacă sistemul îşi va da acordul! Totodată banii noștri vor ajunge la cheremul nu numai al sistemului, dar și al piraților informatici.

  În situația apariției unor erori (care intervin atât de ușor- de câte ori nu auzim- “A greșit calculatorul!”) cu cine vom mai putea discuta? Cu calculatorul? Cu automatul din fața noastră? Cu sistemul? În situația în care codul nostru, cheia de intrare în sistem, nu va fi recunoscut de acesta, cui ne vom putea prezenta ca să dovedim că existăm? Cu cine vom negocia? În cazul în care ne vom trezi cu contul de la bancă golit de bani, cât ar dura până s-ar face dreptate? Vom avea dovezi? Vom putea să prindem hoțul?

 Nu vom şti ce date sunt înmagazinate, cine le înregistrează sau le modifică, cine şi când le citeşte, cum le foloseşte sau unde sunt trimise, la dispoziţia cui ajung!

  Aceste acte ne vor condiţiona nu numai accesul în instituţii de stat sau călătoria în alte ţări, ci şi simplul acces la locul de muncă, în cabinete medicale şi spitale, în şcoli, în biblioteci, în mijloace de transport în comun, în pieţe şi magazine.

  Și toate astea “pentru siguranța și protecția noastră” ? De fapt, pentru îngrădirea noastră și pierderea libertății, pentru dependența de un sistem!
 Când vom ajunge să depindem întrutotul de aceste acte electronice, în scopul tot aşa-zisei siguranţe sau a confortului nostru, pentru a nu mai fi terorizaţi ca nu cumva să plecăm de acasă fără unul dintre ele sau ca nu cumva să le pierdem sau să ni se fure, ni se va părea de la sine înţeles şi extrem de binevenită unirea lor într-un singur act! Mai târziu (dar nu foarte târziu de acum încolo!), din aceleaşi motive, dispozitivul electronic de stocare a datelor, din actul unic, ni se va implanta în corp.

 Pare fantezist? Deja, în occident, multe dintre acestea s-au întâmplat deja! Şi multe, deja, se întâmplă şi la noi!
  Și orice purtător de dispozitiv RFID (fie că va fi într-un act personal sau va fi implantat în corp) va fi permanent sub controlul sistemului, pentru că, oriunde va fi, va trece pe lângă cititoare de carduri care îi vor înregistra atât prezența cât și activitățile pe care le desfășoară (în cabinetul medical, la bancă, la locul de muncă, în magazine, în piețe, în mijloacele de transport, peste tot!). Uneori vom şti că suntem înregistrați, dar de cele mai multe ori nu vom şti!

 Poate că veți spune: “Și ce dacă? Suntem obișnuiți cu tot felul de spionaje și turnătorii, ce ar fi nou pentru noi? Suntem oameni cinstiți, nu avem nimic de ascuns, suntem oameni obișnuiti!” Noutatea și gravitatea acestui sistem de urmărire, monitorizare și control, constă în faptul că, oricând, din eroare sau voit, putem să dispărem din ceea ce înseamnă o societate guvernată electronic, nemaiputând exista, munci, cumpăra, vinde, plăti, dacă sistemul nu ne va recunoaște codul de acces, dacă cineva ne va fura identitatea, dacă vom deveni, dintr-un motiv oarecare indezirabili sistemului, dacă vor fi “greșeli de calculator”! Pentru a exista în această societate va trebui să fim recunoscuți de sistemul electronic, iar pentru sistem nu vom fi decât un număr, un cod unic de înregistrare (nu o persoană, cu nume, părinți, domiciliu, nici măcar CNP), vom fi un număr pe care va trebui să îl oferim la fiecare “întâlnire” cu sistemul, prin intermediul dispozitivului electronic din acte sau din corp! Dacă computerul (sistemul) nu va recunoaște codul sau nu îl va accepta, ni se va transmite sec că nu avem acces în sistem, că nu existăm și NU VOM PUTEA FACE NIMIC !

  Iar computerul (sistemul) poate fi și programat să nu recunoască un anumit cod! Sau poate fi programat să facă legătura între un cod și o cu totul altă persoană (atât de ușor!). Astfel, un răufăcător se poate folosi de datele noastre, de identitatea noastră pentru a fura bani dintr-un cont sau pentru a face un împrumut sau o vânzare a unui bun imobiliar în numele nostru! Și cum vom putea să demonstrăm că NU NOI am fost cei care am furat sau am împrumutat sau am vândut, căci cititoarele de carduri au înregistrat codul nostru, identitatea noastră!? Până acum, dacă doreai să nu se vadă câți bani ai la tine îi puneai în portofel, de acum încolo, cu ajutorul cardurilor bancare de exemplu, oricine are un cititor sau poate accesa rețeaua informatică a băncilor va putea să știe nu numai câți bani ai, dar va putea și să ți-i sustragă fără ca tu să afli !

  Totul se va desfăşura într-o lume virtuală, o lume a calculatoarelor, în care nu poţi aduce martori reali, o lume în care falsele dovezi se pot făuri cu uşurinţă, iar adevăratele dovezi se pot şterge fără urme.
Nu uitaţi, ce am scris nu e literatură SF şi nu este o teorie a conspiraţiei, e pur şi simplu realitate!

 Am scris cu durere în suflet, ştiind că toate acestea se întâmplă deja, în numele progresului şi civilizaţiei, a siguranţei şi confortului, în state democratice, fără ca oamenii să fie cu adevărat şi pe deplin informaţi, şi fără să li se ceară părerea! Acestea se întâmplă deja la noi în ţară!

 Eu am aflat şi ştiu ce e de făcut! Iată, acum şi voi aţi aflat! Ştiţi ce aveţi de făcut?

Un comentariu:

  1. Nici eu nu sunt de acord cu acest card.Daca omului nu i-ar mai fi atat de frica de moarte le-ar refuza fara probleme renuntand la ofertele lor de sanatate.

    RăspundețiȘtergere