Părintele John Mack (2)

CALE CÄ‚TRE CER 
A doua treaptă - Despre despătimire

 

   Sf'ântul Ioan Scărarul introduce cea de-a doua treaptă a Scării într-un mod incitant (provocator): "Cel ce iubeÅŸte cu adevărat pe Domnul, cel ce se străduieÅŸte cu adevărat să ajungă la viaÅ£a viitoare, cel ce are cu adevărat durere pentru greÅŸelile lui, cel ce a dobândit cu adevărat aducerea aminte de osândă ÅŸi de judecata veÅŸnică, cel ce a primit cu adevărat frica de moartea sa, nu va mai iubi, nu se va mai îngriji nici de bani, nici de averi, nici de părinÅ£i, nici de slava vieÅ£ii, nici de prieteni, nici de fraÅ£i, peste tot, de nimic pământesc, ci lepădând ÅŸi urând toată legătura, toată grija de acestea, ba încă înainte de acestea ÅŸi trupul său, urmează gol ÅŸi fără griji ÅŸi fără preget, lui Hristos..."
   Această lipsă de grijă pentru lucrurile lumii acesteia e numită de către Sfântul Ioan "despătimire". Pentru cei ce cu chemare pentru viaÅ£a monahală aceasta este totală, monahul lasă în urmă familia, averile, tot ceea ce stăpâneÅŸte ÅŸi de care se bucură, numai să poată intra în ÃŽmpărăţie. Pentru cei chemaÅ£i să trăiască în lume, înfăţiÅŸarea exterioară a despătimirii e mai puÅ£in drastică. Noi trăim credinÅ£a noastră ortodoxă în contextul unei familii, a posesiunilor ÅŸi a "lucrurilor", însăşi trăirea în lume cerând o anumită ataÅŸare de lucrurile acestei lumi. ÃŽnsă, deÅŸi această cale pare mai uÅŸoară, în realitate este mult mai greu să trăieÅŸti în lume, unde ispitele de a te ataÅŸa de "lucruri" abundă. Lucrăm din greu să obÅ£inem mulÅ£imea de "lucruri" care ne înconjoară ÅŸi trebuie să învăţăm să ne detaşăm, să lucrăm la despătimirea inimii.
   Sfântul Ioan zice că virtutea despătimirii trebuie exersată în trei direcÅ£ii:
1. de grija lumească
2. de egoism
3. de înălţarea care urmează ascultării.
   Pentru noi, cei ce trăim în lume, cele mai de pe urmă sunt cele mai importante de avut în vedere. Trebuie să păstrăm toate lucrurile acestei lumi cu mâinile deschise, gata să le oferim oricând ni se cere să o facem, iar dacă găsim în inimă o împotrivire de a da un anume lucru (din cauză că ne place), aceasta e o dovadă de împătimire. Dacă ne trezim că suntem geloÅŸi ÅŸi invidioÅŸi pe alÅ£ii din pricina "lucrurilor" pe care aceÅŸtia le au, găsim ÅŸi în aceasta dovada împătimirii. Pe scurt, ori decâte ori vrem sau facem ceva numai pentru plăcerea noastră, dăm dovadă de împătimire.
    ÃŽn afară de renunÅ£area de egoism, trebuie să fim foarte atenÅ£i să nu ajungem dependenÅ£i de slava oamenilor. (...) Acesta e păcatul fariseilor, să iubeÅŸti lauda oamenilor, să devii dependent de opiniile celorlalÅ£i. (...) 
    Fă-te mort faţă de laudele oamenilor ÅŸi faţă de ocări ÅŸi te vei mântui!
   Cât de greu pare acest sfat, ÅŸi totuÅŸi, cât e de necesar ÅŸi câtă uÅŸurare aduce! Negrija de lucruri ÅŸi de opiniile celorlalÅ£i e un dar de mare preÅ£. După cuvântul Sfântului Ioan, înseamnă să fi "scăpat de întristare".
   "Iată treapta a doua. Tu, cel ce alergi, nu urma pilda soÅ£iei lui Lot, ci a lui Lot însuÅŸi".


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu