Proximităţi şi mărturisiri

  de Ioan Pintea

"Părintele Cleopa îşi începe o predică astfel: "Dragii mamei"...

Pentru un om neînvăţat cu cele duhovniceşti, obturat de clişee, formule sterile şi stereotipe, pare nefiresc. Cum se poate adresa un bărbat, fie el şi mare duhovnic, unei mulţimi astfel? Nu e el stupid, în primul rând. Cum să spui tu, bărbat în toată firea: "Dragii mamei"?!

Omul duhovnicesc, omul fortificat în duh patern şi matern deopotrivă, va înţelege pe loc.

Mintea înduhovnicită a Părinţilor e deopotrivă paternă şi maternă. Rigoarea şi severitatea vin din paternitate, iar îngăduinţa, grija, dragostea sunt atribute ale maternităţii.

Prin urmare, un Părinte bun îţi este şi mamă şi tată, şi frate şi soră. Numai ucenicul e mereu Copil.

 ###

 Orice soţ grijuliu, dacă îl vei întreba, în preajma zilei de 8 martie, ce va face pentru soţia lui, îţi va răspunde precis: îi voi oferi o seară la restaurant, îi voi cumpăra o rochie, un colier sau, în cel mai rău caz, îi voi oferi un buchet de flori sau un mărţişor. Nici unul dintre aceşti soţi grijulii nu va spune: "Mă voi ruga pentru soţia mea!". Pare anacronic, pare neserios să ne mai rugăm pentru soţiile noastre. Există între rugăciunile frumoase şi realiste ale Ortodoxiei una pe care o recomand tuturor soţilor responsabili (pentru că un soţ grijuliu nu e întotdeauna şi responsabil). Ea se numeşte chiar aşa: Rugăciunea soţului pentru soţia sa. E la îndemână şi de găsit în mai toate cărţile de rugăciuni. Bine ar fi ca orice soţ responsabil să o rostească din când în când. E cel mai ales dar făcut unei soţii credincioase. Sunt în textul acestei rugăciuni câteva bune adevăruri care scot în evidenţă, cu o duioşie exemplară, dincolo de orice stridenţă feministă, starea aurorală a feminităţii. O gingăşie în alternanţă cu ceea ce Noica numea, într-un text din 1938, "delicata autoritate".

"Proximităţi şi mărturisiri conţine însemnări, reflecţii, notaţii, culturale şi teologice, scrise de-a lungul anilor. Am consemnat întâlniri esenţiale pe care le-am avut cu personalităţi fascinante din lumea teologică şi culturală. Un loc aparte îl deţine, desigur, N. Steinhardt. Multe pagini descriu experienţe de viaţă, alternând între literatură şi teologie. Autori importanţi sunt readuşi în actualitate printr-o lectură personală şi adecvaţi timpului nostru. Temele şi personajele acestora sunt retrezite şi redevin contemporane nouă. De asemenea am evocat momente trăite ca paroh într-un sat cu totul special din Transilvania, dar şi secvenţe din călătoriile făcute la Viena, Ierusalim, Amsterdam, Veneţia, Sankt Petersburg, etc. În profunzime e vorba despre un jurnal de cititor/scriitor."