În dar duminica...

De câte ori ne furăm singuri mântuirea?
Într-o şcoală, la marginea unui oraş, era un profesor foarte iubit de elevi. Totdeauna avea grijă de
pr.prof.Gheorghe Holbea
toţi, încercând să-i înveţe cât mai multe lucruri bune. Într-o zi, copiii au observat că un coleg de-al lor fură şi l-au pârât imediat domnului profesor. Dar acesta nu l-a pedepsit. A fost prins a doua.... şi a treia oară, dar domnul profesor tot nu l-a pedepsit. 
Derutaţi, ceilalţi copii i-au spus profesorului:
- Acest coleg al nostru fură. Nu este bine ceea ce se întâmplă şi vă rugăm să-l daţi afară. 
- Îmi pare rău, dar nu-l voi da afară.
- Altfel plecăm noi.
- Dacă vreţi, puteţi pleca, dar el rămâne.
Foarte miraţi de răspunsul primit, copiii l-au întrebat:
- Domnule profesor, dar cum este posibil să renunţaţi aşa de uşor la noi, care v-am ascultat întotdeauna?
Cu blândeţe-i caracteristică, profesorul le-a răspuns:
- Voi ştiţi deja ce e bine şi ce e rău. Dacă aţi pleca în lume, cu siguranţă aţi şti cum să vă purtaţi, nici nu mă îndoiesc! Dacă însă el ar pleca de aici, dintre noi, ce ar face? Asta v-aţi întrebat? Sau v-aţi gândit numai la voi?   ....
Ce exemplu i-am da noi dacă l-am goni? N-aţi vrea să-l ajutăm?

2 comentarii:

  1. Foarte frumoasa pilda! Cum bine spunea un parinte: nu-i necesar doar a face fapte bune, ci si a rabda raul cu blandete, dupa exemplul lui Hristos!
    Duminica placuta, draga mea Anastasia!

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga mea Elly, daca ne-am asculta duhovnicii...
    Duminica placuta si tie!
    Te imbratisez.

    RăspundețiȘtergere