în dar, duminica..

 

                                                                   Ţinta alergării

  Un om credincios şi bogat, înainte de-a muri, şi-a exprimat ultima dorinţa - aceea ca toţi prietenii lui să-l ducă până la groapă.

   Când a murit, într-adevăr toţi prietenii au venit la locuinţa lui ca să-l conducă la locul de veci.

  Când însă alaiul se îndrepta spre cimitir, a început dintr-o dată o ploaie torenţială.

  La început, toţi prietenii lui şi-au continuat drumul. Dar pe măsură ce cortegiul înainta spre cimitir, unul câte unul se furişau şi plecau acasă, astfel că la cimitir au ajuns numai doi, care avuseseră puterea să înfrunte ploaia.

  A doua zi, când se deschise testamentul acelui om bogat, aflară că el îşi lăsase averea acelora dintre prietenii lui care aveau să meargă până la groapă. Aşa că cei doi prieteni au împărţit între ei averea.

  Aşa este şi cu Biserica.

  Ea cheamă la moştenirea cerurilor pe toţi, dar puţini sunt cei care urmează acestei chemări. Unii fug de oboseală, alţii se tem de ploaia încercărilor, alţii sunt fulgeraţi de trândăvie, iar unii îşi pierd curajul pe drum.

  Aşa că puţini ajung la ţinta alergării...

  Mulţi chemaţi, puţini aleşi!