Baruch Tenembaum, fondator al Fundaţiei Raoul Wallenberg, un evreu
argentinian, prieten al noului Papa, Francisc, şi pionier al dialogului
interreligios între creştini, musulmani şi evrei, din anii şaizeci, s-a
declarat mişcat de alegerea prietenului său, ca Pontif Roman.
Acesta il cunoaste pe Jorge Mario Bergoglio, de la numirea sa ca
episcop auxiliar de Buenos Aires. Pe atunci, a sustinut ridicarea unui
memorial dedicat victimelor Holocaustului, de catre o asociatie
israelita argentiniana.
Conform acestuia, Papa este "un om foarte simplu, umil şi spiritual:
el a participat la întâlnirile inter-religioase ca nimeni altcineva şi a
vorbit cu toată lumea", citeaza publicatia Zenit, mai multe informaţii
emise de reprezentanţii Fundatiei.
"El are mulţi rabini prieteni şi cărţi publicate cu rabini. A mers în
multe sinagogi. Nu spun asta pentru că sunt evreu, ci pentru că el este
un om care are un respect profund pentru toată lumea, pentru că toată
lumea are dreptul sa fie diferită", a mai spus Tenembaum.
____________________

Adresându-se mass-mediei, cu termenul "dragi prieteni", Papa Francisc a
vorbit despre modul în care rolul mass-mediei continuă să crească şi
despre modul în care aceasta este indispensabilă pentru relatarile
societăţii contemporane.
Papa a mulţumit mass-mediei pentru serviciul prestat în aceste zile,
făcând unele remarci în glumă, apreciind eforturile mari ale acesteia.
El a vorbit despre complexitatea evenimentelor istorice, cum ar fi
alegerea unui Papă şi despre cât de important este să fie prezentat un
astfel de eveniment în lumina credinţei.
"Biserica" - a spus el - "nu răspunde logicii pământeşti" şi poate fi
dificil sa comunice în mod eficient, întrucât "natura Bisericii este
spirituală, şi nu una politică". Aceasta este singura perspectivă în
care activitatea Bisericii poate fi prezentată, a mai spus Papa
Francisc.
"Hristos", a continuat el, "este centrul Bisericii, si nu succesorul
lui Petru... Hristos este punctul de referinţă al Bisericii; fără El,
Petru şi Biserica nu ar exista".
Protagonistul tuturor acestor evenimente, a spus Papa, este Duhul
Sfânt: "El a fost Cel care a inspirat decizia Papei Benedict al XVI-lea,
pentru binele Bisericii, El a fost acela care a inspirat alegerea
Cardinalilor". Este important să avem în vedere acest lucru, a adăugat
el, atunci cand încercam să interpretam evenimentele din ultimele zile.
Papa a reflectat asupra a ceea ce el numeste "trinitatea comunicarii:
Adevărul, Bunătatea şi Frumuseţea". "Noi nu suntem chemaţi să comunicam
despre noi, ci aceasta trinitate... Biserica există pentru a comunica
adevărul, bunătatea şi frumuseţea".
_________________________________
La 24 de ore după ce a fost ales, în aceeaşi Capelă Sixtină, noul Papă a
condus o slujbă în faţa cardinalilor, în care a trasat liniile de forţă
ale potificatului. Momentul-cheie a fost predica, rostită într-o
italiana foarte simplă şi accesibilă. Un document cu atât mai important,
cu cât Papa a transmis un semnal puternic, refuzând să citească textul
pregătit de secretarul de Stat.
Este prima predică rostită în calitate de Suveran Pontif şi de aceea
trebuie considerată ca fiind piatra de temelie pe care Papa Francisc îşi
va construi pontificatul. Cu atât mai mult cu cât ea a fost una
spontană.
Evident, apreciază observatorii de la Vatican, va trebui să aşteptăm,
pentru confirmarea primelor impresii, predica de la marea mesă a
întronizării sale, care va avea loc marţi, în Piaţa San Pietro. Sunt
însă câteva impresii puternice lăsate de prima predică. Noul Papă a
impus un stil nou şi direct.
Primul element - FORMA: Papa nu a rostit predica din scaunul de
Episcop al Romei, un loc care simbolizează puterea sa, aflat chiar în
centrul Capelei Sixtine, ci din amvon, ca un simplu preot.
Pe FOND, mesajul său a fost unul drastic, notează observatorii. Prima temă a fost cea a "mişcării"
care caracterizează Biserica. Noul Papă vede trei direcţii: "a călători"
(caminare), "a zidi" şi "a mărturisi".
"Viaţa noastră este un drum", a spus el. "Dacă ne oprim, ceva nu e în regulă. Trebuie deci să mergem mereu, alături de Dumnezeu şi în lumina Lui".
Apoi, e nevoie de "a edifica" Biserica. Dar "cu pietre vii, cu pietre unse cu Duhul Sfânt". Şi nu oriunde, ci "pe piatra din capul unghiului, care este Hristos".
Vine etapa de "a mărturisi credinţa". Şi aici a fost momentul cel mai încărcat al predicii: "Putem să străbatem câte drumuri dorim, putem să construim mii de lucruri, dacă nu-L mărturisim pe Iisus Hristos, ceva nu merge". În italiană, "qualcosa non va", argentinianul apăsând, cu vocea sa gravă, pe "non va".
"Vom deveni un ONG religios (ONG pietosa), dar nu Biserica, mireasa lui Hristos", a decretat Papa, continuând: "Ce
se va întâmpla dacă nu construim pe piatră? Ni se va întâmpla ce li se
întâmplă copiilor pe plajă, când ridică castele de nisip: totul se
surpă, fără consistenţă".
Liniştea grea a cardinalilor
Papa, foarte calm, stăpân pe sine, ciudat de odihnit şi senin după
aceste alegeri-surpriză, a rostit apoi aceste vorbe teribile al unui
mare scriitor francez: "Când nu-L mărturisim pe Iisus Hristos, îmi
vine în minte fraza lui Leon Bloy: cel care nu se roagă lui Dumnezeu, se
roagă Diavolului. Şi când nu-l mărturisim pe Iisus Hristos, mărturisim
mundanitatea, lumescu Diavolului!"
O linişte grea s-a lăsat în Capela Sixtină. Mulţi cardinali păreau
că-i sorb aceste vorbe, atât de obişnuite în bisericile ortodoxe
româneşti, dar atât de puţin diplomatice, pentru urechile occidentale,
obişuite cu prudenţa oratorică a textelor care i se dau Papei să le
citească.
Iar Francisc a continuat: "Asta nu este uşor". Când trebuie construit ceva se produc "cutremure, mişcări, care încearcă să ne întoarcă din drum. Pentru că nu aparţin Crucii".
Pentru noul Papă, fiecare drum trebuie ducă spre Cruce: "Când
călătorim fără Cruce, când zidim fără Cruce, când mărturisim cu Hristos,
dar fără Cruce, nu suntem oamenii lui Dumnezeu. Suntem lumeşti. Suntem
episcopi, preoţi, cardinali, papi, totul, dar nu suntem oamenii lui
Dumnezeu".
Uluitor! O critică tăioasă a anumitor comportamente bisericeşti, care
viza pe toţi, de la preoţii simpli la Papa însuşi! Aşa ceva nu s-a mai
văzut niciodată, nu s-a auzit niciodată din gura unui Suveran Pontif, în
faţa întregului cortegiu al cardinalilor!
Încheierea a fost la fel de biciuitoare: "Aş vrea ca noi toţi,
după aceste zile de graţie, să avem curajul, da!, curajul, de a călători
împreună cu Dumnezeu, purtând Crucea lui Dumnezeu, şi să zidim Biserica
pe sângele lui Hristos vărsat pe Cruce, şi să mărturisim slava unică a
lui Hristos răstignit!. Numai aşa Biserica poate avansa!"