Dante şi Vergiliu în Infern



   Dante ÅŸi Vergiliu în Infern este o pictură de Eugène Delacroix, pictată în 1822, când artistul avea 24 de ani. Lucrează cu mare înflăcărare la această pânză de dimensiuni extraordinar de mari: 2 x 2,5 m. La vremea respectivă, asemenea dimensiuni erau rezervate în special pentru teme mitologice sau religioase, ÅŸi nicidecum literare, ca în acest caz. Delacroix pictează câte 12-13 ore pe zi, ÅŸi tabloul va fi terminat în mai puÅ£in de trei luni. ÃŽn timpul lucrului la pânză, un prieten îi citeÅŸte cu glas tare din "Infernul" lui Dante (1265-1321), căci tocmai cântul al VIII-lea al capodoperei italiene constituie tema principală de inspiraÅ£ie a tabloului. Expusă la Salon în anul 1822, pânza poartă un titlu amplu: Flegias îi trece pe Dante ÅŸi pe Virgiliu peste lacul care înconjoară zidurile cetăţii infernale Dite.
   PăcătoÅŸii se agaţă de barcă sau încearcă să se urce în ea. Printre ei, Dante îi recunoaÅŸte pe florentini. Apărătorii lui David ÅŸi ai neoclasicismului i-au reproÅŸat diletantismul, s-au revoltat împotriva "stilului său fragmentar ÅŸi haotic". Dante ÅŸi Vergiliu în Infern al lui Delacroix se opune în mod cert ÅŸcolii neoclasice, care domina la acea vreme epoca. Renunţând la învăţăturile lui Guerin (1774-1833), Delacroix preferă spontaneitatea expresiei picturale, exactităţii execuÅ£iei; acordă o importanţă mai mare culorii, decât desenului. Delacroix construieÅŸte cu ajutorul culorilor spaÅ£iu pictural, conferă profunzime ÅŸi foloseÅŸte fără ezitare încărcătura expresivă specifică culorilor. Picăturile de apă pe trupurile condamnaÅ£ilor sunt o îmbinare de culori pure, în care se observă influenÅ£a operelor lui Rubens (1577-1640) ÅŸi materia lui coloristică vibrantă ÅŸi densă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu