Nu te mai suport

Nimeni nu s‑a supărat vreodată că pe din afară castanele au ghimpi care înţeapă, că nucile au coaja groasă verde, care înnegreşte mâinile, că migdalele au înveliş tare, care trebuie spart, şi nimeni n‑a încetat să le mănânce pentru că aceste fructe creează greutăţi la curăţat, ci fiecare, în linişte, înlătură ghimpii cei din afară, îndepărtează coaja greu de curăţat şi se bucură de fructul gustos.
De ce oare să nu se întâmple acelaşi lucru şi în relaţiile noastre cu semenii? De ce să nu ne îngrijim cu aceeaşi linişte şi răbdare, calm şi simplitate, de aflarea frumuseţii ascunse a sufletului semenilor, care există cu siguranţă în toţi?
Când îl iubeşti pe aproapele tău, admiri „diamantul” care se găseşte înlăuntrul lui şi inima ta se bucură. Când nu‑l iubeşti, te agăţi de „pietrele” şi de „mărăcinii” lui şi‑ţi îmbolnăveşti inima. 

Eu nu am reuşit să fac faţă provocării acestei săptămâni  :(                 

Doamne miluieşte!

Postul Naşterii Domnului... a doua săptămână

Provocarea săptămânii: postul auzului, al urechii, al curiozităţii... Nu-mi trebuie să aud cuvinte despre alţii!
înfrânarea de la zgomotele cele nefolositoare: simple politeţuri, bârfă, ştire, muzică...

Vorbele pot răni

Se încheie astăzi săptămâna în care mi-am propus să tac, în cuvânt şi-n gând...   De mâine, altă provocare...

Înainte de asta, vă recomand o cărticică: Vorbele pot răni de Vasilios Bacoianis. O puteţi descărca gratuit de aici. Spor la citit!

Postul Naşterii Domnului ... prima săptămână

Provocarea săptămânii: postul gurii, limbii, glasului, gândului...

înfrânare de la vorbele cele de ruşine... vorba, cuvântul, şoapta, bârfă, defăimare...

Recomandare de carte

  Demonul amiezii. O anatomie a depresiei, de Andrew Solomon - ed. Humanitas

„O călătorie de o sinceritate sfâşietoare printr-una dintre cele mai sumbre încăperi ale sufletului omenesc." Daniel GOLEMAN

Scrisoarea lui Cehov către fratele său, Nicolai

“Moscova,  1886
Mi te-ai plans adeseori ca “nimeni nu te intelege”. De asta nu s-au plans nici macar Goethe si Newton. S-a plans numai Hristos, dar El nu vorbea despre propria persoana, ci despre invatatura Sa… Toti te inteleg perfect… Daca nici macar tu nu te intelegi, nu-i invinui pe ceilalti.

Te asigur ca, in calitate de frate si apropiat al tau, te inteleg si din tot sufletul te compatimesc. Toate calitatile tale eu le cunosc foarte bine, le apreciez si am cel mai adanc respect pentru ele. Eu, daca vrei, ca dovada ca te inteleg, pot sa ti le enumar. Dupa mine esti bun, prea bun as zice, marinimos, nu esti egoist, te imparti pana la ultimul banut, sincer. Iti sunt straine invidia si ura, esti ingenuu, iti este mila de oameni si animale, nu esti meschin, nu esti ranchiunos, ai incredere in semenii tai. Ai fost inzestrat de sus cu ceva ce nu are toata lumea: ai talent. Acest talent te situeaza deasupra a milioane de oameni, deoarece la 2.000.000 de oameni le revine un pictor.

Talentul te situeaza mai presus: chiar daca ai fi fost broasca raioasa sau testoasa si atunci te-ar fi respectat, pentru ca talentului i se iarta totul. Ai un singur neajuns. De la el ti se trag toate problemele. Defectul tau e lipsa totala de educatie. Iarta-ma, desigur, dar veritas magis amicitiae (adevarul mai presus de prietenie)… Ideea e ca viata are propriile conditii. Pentru a te simti ca pestele in apa intr-un mediu de intelectuali, pentru a nu fi strain in mijlocul ei si sa nu te apese, trebuie sa fii binecrescut. Talentul te-a adus in acest mediu , ii apartii, dar… te atrage in afara lui si trebuie sa balansezi intre publicul cultural si locuitorii de vis-à-vis. Isi pune amprenta si provenienta din clasele de jos. E greu sa o invingi, deosebit de greu.

Oamenii educati, in opinia mea, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

1. Ei respecta personalitatea umana, de aceea sunt intotdeauna indulgenti, blanzi, amabili, ingaduitori. Ei nu se rascoala din cauza ca le lipseste un ciocan sau o bucata de guma de ras pierduta; locuind cu cineva, ei nu fac din asta o favoare si la plecare nu zic: “cu dumneavostra e imposibil de trait”. Ei iarta si galagia si frigul si carnea arsa si iutimea si prezenta in locuinta lor a persoanelor straine.

2. Nu sunt compatimitori numai cu cersetorii si pisicile. Ei sufera si pentru ceea ce nu se poate vedea cu ochiul liber.

3. Ei respecta proprietatea altora si de asta isi platesc datoriile.

4. Sunt curati la suflet si le este frica de minciuna ca de foc. Nu mint nici macar in privinta fleacurilor. Minciuna este jignitoare pentru cel ce o asculta si ii scade respectul fata de cel care o spune. Ei nu pozeaza, se comporta pe strada la fel ca acasa, nu arunca cu praf in ochii celor mai mici… Nu sunt flecari si nici indiscreti atunci cand nu li se cere. Din respect pentru urechile celorlalti, ei adesea tac.

5. Ei nu se depreciaza pentru a obtine compasiune si ajutor de la ceilalti. Nu canta pe strunele altor suflete, pentru ca drept raspuns, acestia sa ofteze si sa-i rasfete. Ei nu spun: “pe mine nu ma intelege nimeni!”

6. Nu sunt vanitosi. Nu se lasa atrasi de stralucirea diamantelor false, nu tin sa faca cunostinta cu celebritati, nu se entuziasmeaza de primul intalnit la “Salon’e” Nu cauta sa fie cunoscut in toate berariile.

7. Daca au talent, il respecta. Pentru asta sunt gata sa sacrifice linistea, femeile, vinul, agitatia.

8. Ei cauta sa-si cultive simtul estetic. Nu pot sa adoarma imbracati, nu admit ca peretele sa aiba crapaturi pline de plosnite, sa respire aer murdar, sa paseasca pe podeaua plina de scuipat si nu se multumesc cu mancarea pregatita la lampa de gaz. Ei incearca sa-si innobileze si sa-si stapaneasca instinctual sexual. In aceasta privinta, ei sunt educati si deloc vulgari. Nu cer de la o femeie sa li se daruiasca trupeste, sa miroase a transpiratie; mintea lor se manifesta prin abilitatea de a se da drept insarcinate si de a minti fara incetare. Ei nu fac abuz de vodka. Nu miros dulapurile, deoarece stiu ca nu sunt niste porci. Ei beau doar cand sunt liberi sau la ocazii alese, pentru ca au nevoie de o minte sanatoasa intr-un corp sanatos.

Si inca multe altele. Asa sunt cei educati. Pentru a creste mai sus de nivelul mediu, in care ai ramas prins, nu este deajuns sa citesti numai din Pickwick si sa inveti pe de rost monologul lui Faust. Nu este deajuns sa pleci in Yakimanka( Un cartier din Moscova), pentru ca peste o saptamana sa fugi de acolo.

Aici este nevoie de munca neintrerupta, zi si noapte, sa citesti necontenit, sa studiezi, vointa. Trebuie pretuita orice ora. Calatoriile in Yakimanka si inapoi nu te vor ajuta. Trebuie sa renunti la modul tau de viata definitiv si sa cotesti brusc. Vino la noi, sparge sticla de rachiu si apuca-te de citit. Macar pe Turghenev, pe care nu l-ai citit…”

Anton Cehov şi fratele său, Nicolai

sursa 

Ghid pascal

Chiar dacă este o carte mai veche, cred că este folositoare oricui în acastă perioadă.

Cuprins: 
Paştele la creştini şi la evrei / Sfântul şi Marele Post / Îndrumar pentru Săptămâna Mare / Via Dolorosa sau Drumul Crucii / Cele şapte rostiri de pe cruce / Viaţa întru înviere / Înţelesul numelor Celui înviat / Duminica Tomii sau "Paştele cel mic" / Icoane pascale / Tradiţii populare legate de ciclul pascal / Addenda: Cele 12 Evanghelii ale Patimilor Domnului / Prohodul Domnului / Învierea Domnului în Sfintele Evanghelii / Evanghelia Învierii

O scurtă (şi mult prea preţios numită) recenzie

Două apariţii editoriale mi-au atras atenţia în acest weekend. 

  Prima, o carte de momerii - "Et In Athos Ego. Muntele Sfinţit" - scrisă cu un parfum inconfundabil de Costion Nicolescu şi ilustrată cu picturi (în ulei sau tempera) şi schiţe (în creion) de nu mai puţin celebrii: Horea Paştina, Mihai Sârbulescu, Alexandru Antonescu, Constantin Flondor, Paul Gherasim şi Ion Grigorescu. Aflată la a doua ediţie, cartea se bucură de o concepţie grafică deosebită.

  Iată ce spune autorul: 

Horia Paştina

„Nu ştiu alţii cum sunt”, dar eu când se pronunţă cuvântul Athos, nu pot să nu-mi aduc aminte de copilărie şi de faptul că atunci când l-am auzit prima dată era doar numele celui mai vârstnic, mai nobil, mai tainic şi mai  înţelept dintre cei trei muşchetari. Aveam să mă mir când  aveam să aflu, mult mai târziu, că Athos este numele unui  munte din Grecia şi n-am reuşit nici până în ziua de astăzi  să descopăr ce l-a făcut pe Alexandre Dumas să dea unuia  dintre eroii lui acest nume.  Nu pot să spun că mi-am visat sau dorit cu ardoare  să merg în Sfântul Munte, aşa după cum, în general, n-am  fost niciodată un poftitor nesăţios să merg în străinătate.  Dar, ori de câte ori mi s-a ivit prilejul s-o fac, m-am bucurat  nespus. Trebuie, totuşi, să mărturisesc că în ultimii ani mi  se insinuase tot mai mult dorinţa de a merge acolo, asta  venind dintr-un motiv care poate părea a avea mai mică anvergură. Voiam să-l întâlnesc faţă către faţă pe părintele Petroniu Tănase, cunoscutul duhovnic de la Schitul nostru Prodromu, şi mă temeam că nu voi ajunge s-o mai fac. Veştile de acolo îmi vorbeau despre slăbirea continuă a puterilor sale fizice. El era punctul meu de „acasă”, acolo. De aceea, atunci când Dumnezeu S-a milostivit şi mi s-a oferit în această  primăvară, imediat după Paște, prilejul unui pelerinaj, am purces la el cu entuziasm, bucurându-mă enorm, ca de un dar preţios ce era. Întrezăream posibilitatea intrării într-o  poveste capabilă să-mi dezvăluie taine luminate. Am plecat aşa cum ai pleca la rai, dar cu gândul că voi ajunge acolo..."

____________________________________________________ 

  Cea de-a doua: o carte de omilii (sfătuiri)  pentru fii şi fiicele duhovniceşti - "Cuvânt despre ascultare şi priveghere" - arhim. Emilianos Simonopetritul, face parte din seria "Tâlcuiri şi cateheze" apărută la ed. Sf. Nectarie. 

  Textul se adresează cu precădere monahilor, dar răsfoind-o, am găsit multe sfaturi care sunt utile, din punctul meu de vedere desigur, oricui doreşte să înainteze pe "calea cea strâmtă". 

De pildă:

 

"Aşa cum organismul asimilează mâncarea sau medicamentul potrivit cu capacitatea sa de primire, tot aşa şi omul ţine din Duhul Sfânt atât cât poate cuprinde. Aşadar, ca să-L poată dobândi, trebuie să se afle într-o neîncetată priveghere, aşa încât Duhul cel Sfânt să nu-l părăsească." 

sau:

"În cursul privegherii omul se luminează, cugetul i se curăţă, gândurile pleacă, mintea îi rămâne singură, şi atunci poate să se lărgească, să se înalţe către Dumnezeu, să se bucure de El, să-L iubească, să-L cunoască, pentru că deja este Dumnezeul său, şi nu un oarecare dumnezeu necunoscut."

  Încântată de achiziţiile mele de weekend, vă urez să aveţi o săptămână cât mai frumoasă! Bucurie!

Noutăţi editoriale

   

Zosima Verhovski, sf. 

Învăţături despre ascultare

    
Gheorghe din Zadonsk, staret
Îndrumar pentru spovedanie

    

Viaţa, minunile, prorociile, acatistul, paraclisul

Recomandări...

Cu ajutorul Domnului, am ajuns împreună să ne bucurăm de bogăţia simţirii Postului Mare.
  Avem nevoie de sfat şi, pentru a statornici cuvintele părinţilor duhovnici în inimile noastre, scrierile Sfinţilor Părinţi ne sunt adevărate "vitamine duhovniceşti", căci

"cei mai mulţi dintre oameni se aruncă în ispite şi în griji lumeşti, sufocându-se şi neaducând rod. Şi nu au nici o grijă de suflet, de moarte, de pedeapsă, de judecată. Şi, dacă ar fi numai aceasta, mic ar fi răul, dar ne şi urâm unii pe alţii şi ne batjocorim, şi uneltim, şi ne invidiem, şi ne clevetim, şi ne luăm în râs; şi nimeni dintre noi nu ia aminte la păcatele sale, nici nu se grijeşte de povara sa, ci cercetăm cu deamănuntul păcatele aproapelui nostru; ne umplem până la gât de noroi şi nu ne îngrijim nicidecum de aceasta. Ne îngrijim mereu de-ale altora şi nici măcar la bătrâneţe nu scrutăm răutăţile noastre. Vedem micile neajunsuri ale fraşilor noştri, dar bârna din ochiul nostru n-o vedem. Suntem gârboviţi de povara păcatelor noastre, dar iscodim neajunsurile altora. Şi nici aşa nu ne ruşinăm, nu cruţăm pe nimeni, nu ne sfiim de nimeni, ci pe toţi îi muşcăm, pe toţi îi mâncăm: pe cei mici, pe cei mari, pe cei vinovaţi, pe cei nevinovaţi, pe preoţi, pe dascălii noştri, pe cei ce ne povăţuiesc, pe cei ce ne călăuzesc şi pe cei ce ne întorc (de la cele rele)."

 Sfântul Anastasie Sinaitul / Omilii pentru Postul Mare

"Este nevoie, oare, de postire ca înfrânare de la gândurile şi mişcările fără de rânduială ale inimii şi de la faptele urâte? Dacă recunoşti că Dumnezeu este Legiuitorul tău şi Dreptul tău Judecător, Care ştie cum să îi pedepsească pe călcătorii legilor Sale, dacă  conştiinţa ta îţi spune că sufletul tău a călcat nu o dată rânduiala vieţii morale, că a ieşit din ascultare faţă de legile Făcătorului, nu ai cum să nu recunoşti că trebuie să refaci rânduiala vieţii tale morale, să-ţi aduni gândurile din hoinăreala aiurea, să-ţi sileşti inima să se rupă de lucrurile nevrednice de care ea, din nebăgare de seamă, s-a lipit atât de puternic, că a uitat de prima sa dragoste - Dumnezeu; s-o sileşti să se poarte în aşa fel, încât să nu-ţi fie ruşine cu faptele tale nici înaintea judecăţii conştiinţei tale, nici înaintea judecăţii oamenilor, nici înaintea judecăţii lui Dumnezeu."

 Sfântul Ioan de Kronstandt / Cuvinte la Postul Mare

memorialul durerii

Memorialul Durerii - Episodul 1 - Primii Partizani de MicaelNicolas

ateliere CSIC

Atelierele CSIC.

Metode de cercetare a istoriei contemporane

 ediţia I | Bucureşti | februarie – mai 2013

  Atelierele CSIC. Metode de cercetare a istorie contemporane” este un proiect al Centrului de Studii în Istorie Contemporană menit să vină în întâmpinarea interesului tinerilor pentru cercetarea istoriei recente, organizat cu sprijinul Fundaţiei Konrad Adenauer, Editurii Filos şi Librăriei Predania. Prin acest proiect, ne dorim să atragem studenţi, masteranzi sau doctoranzi preocupaţi de istoria contemporană, cărora să le oferim un cadru propice pentru aprofundarea unui set de cunoştinţe ce să le fie utile şi mai departe, în viitoarele lor demersuri de cercetare.

  Pe parcursul a şase şedinţe, urmărim sa aducem în discuţie atât subiecte de ordin teoretic, ce ţin de metodologia cercetării, cât şi de ordin practic, în vederea obţinerii fondurilor necesare proiectelor pe care aceştia doresc să le desfăşoare pe cont propriu sau în cadrul unor instituţii de profil. Lectorii invitaţi vor fi atât din rândul cercetătorilor cu experienţă de la instituţii de renume, cât şi profesionişti din domenii conexe, care sunt în măsură să ofere participanţilor o perspectivă de ansamblu.

Mai multe informaţii despre curs puteţi citi aici.

efectele consumului de media...

... o emisiune a televiziunii Trinitas

pe care vă recomand să o urmăriţi.

Biserica Azi

(13 noiembrie 2012) 

... pe vârful Sfântului Munte Athos

Post cu bucurie!

100 Reasons Why Evolution Is STUPID!

dacă aveţi timp, vă sfătuiesc să-i ascultaţi argumentele... sunt foarte interesante

şi face închisoare pentru tot ceea ce susţine...!

de ce nu canonizăm martirii anticomunişti?

emisiunea Semne, TVR1, 11 octombrie 2008

Proximităţi şi mărturisiri

  de Ioan Pintea

"Părintele Cleopa îşi începe o predică astfel: "Dragii mamei"...

Pentru un om neînvăţat cu cele duhovniceşti, obturat de clişee, formule sterile şi stereotipe, pare nefiresc. Cum se poate adresa un bărbat, fie el şi mare duhovnic, unei mulţimi astfel? Nu e el stupid, în primul rând. Cum să spui tu, bărbat în toată firea: "Dragii mamei"?!

Omul duhovnicesc, omul fortificat în duh patern şi matern deopotrivă, va înţelege pe loc.

Mintea înduhovnicită a Părinţilor e deopotrivă paternă şi maternă. Rigoarea şi severitatea vin din paternitate, iar îngăduinţa, grija, dragostea sunt atribute ale maternităţii.

Prin urmare, un Părinte bun îţi este şi mamă şi tată, şi frate şi soră. Numai ucenicul e mereu Copil.

 ###

 Orice soţ grijuliu, dacă îl vei întreba, în preajma zilei de 8 martie, ce va face pentru soţia lui, îţi va răspunde precis: îi voi oferi o seară la restaurant, îi voi cumpăra o rochie, un colier sau, în cel mai rău caz, îi voi oferi un buchet de flori sau un mărţişor. Nici unul dintre aceşti soţi grijulii nu va spune: "Mă voi ruga pentru soţia mea!". Pare anacronic, pare neserios să ne mai rugăm pentru soţiile noastre. Există între rugăciunile frumoase şi realiste ale Ortodoxiei una pe care o recomand tuturor soţilor responsabili (pentru că un soţ grijuliu nu e întotdeauna şi responsabil). Ea se numeşte chiar aşa: Rugăciunea soţului pentru soţia sa. E la îndemână şi de găsit în mai toate cărţile de rugăciuni. Bine ar fi ca orice soţ responsabil să o rostească din când în când. E cel mai ales dar făcut unei soţii credincioase. Sunt în textul acestei rugăciuni câteva bune adevăruri care scot în evidenţă, cu o duioşie exemplară, dincolo de orice stridenţă feministă, starea aurorală a feminităţii. O gingăşie în alternanţă cu ceea ce Noica numea, într-un text din 1938, "delicata autoritate".

"Proximităţi şi mărturisiri conţine însemnări, reflecţii, notaţii, culturale şi teologice, scrise de-a lungul anilor. Am consemnat întâlniri esenţiale pe care le-am avut cu personalităţi fascinante din lumea teologică şi culturală. Un loc aparte îl deţine, desigur, N. Steinhardt. Multe pagini descriu experienţe de viaţă, alternând între literatură şi teologie. Autori importanţi sunt readuşi în actualitate printr-o lectură personală şi adecvaţi timpului nostru. Temele şi personajele acestora sunt retrezite şi redevin contemporane nouă. De asemenea am evocat momente trăite ca paroh într-un sat cu totul special din Transilvania, dar şi secvenţe din călătoriile făcute la Viena, Ierusalim, Amsterdam, Veneţia, Sankt Petersburg, etc. În profunzime e vorba despre un jurnal de cititor/scriitor." 

invitaţie... la ceainărie