Sfânta minciună

Citim în Everghetinos: 
"Un părinte se nevoia cu ucenicul său în pustie. Şi s-a întâmplat să aibă bătrânul o chilie liberă, alături de a sa. Şi a oferit-o temporar unui alt părinte vestit, om sfânt. Lumea, aflând, a venit să-l vadă pe părintele cel sfânt.
Însă părintele care i-a oferit chilia a fost lovit de invidie: Eu mă nevoiesc de atâţia ani aici şi nimeni n-a venit să mă vadă, pe când acesta abia a ajuns şi uite câtă lume vine! Şi a hotărât să-l gonească.

Antonie de Suroj

Antonie Bloom, mitropolit de Suroj, s-a născut la Lausanne, în 19 iunie 1914. Copilăria şi-a petrecut-o în Rusia şi Persia, tatăl său fiind un membru al corpului diplomatic imperial al Rusiei. Mama lui era sora compozitorului Alexander Scriabin.

... din predica de duminică.

Ieri a fost Duminica a V-a după Rusalii, vindecarea demonizaţilor din Gadara.

"Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
 Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? 
 Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. 
 Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.
 Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
 Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor."
Matei 8, 23-34
sursă icoană
De ce locuitorii acelui ţinut L-au alungat pe Domnul, după ce-i izbăvise de demoni? De ce s-au supărat că le-a pierit turma de porci şi nu s-au bucurat de vindecarea fraţilor lor? Şi, implicit, a lor?
Pentru că nu au înţeles că  Domnul S-a luptat cu diavolul pentru ei. 
Nici noi nu înţelegem că Domnul Se luptă pentru noi în fiecare clipă, dragii mei.
(părintele Antonie, Bucureşti)

În dar duminica...

Cutia cu piersici
Un profesor a dat studenţilor lui ca temă practică pentru săptămâna următoare:
într-o cutie de carton să puneţi câte o piersică pentru fiecare persoana care vă supără, pe care nu o puteţi suferi sau ierta, iar pe fiecare piersică să fie lipită o etichetă cu numele persoanei respective.
 
Timp de o săptămână, studenţii au avut obligaţia să poarte permanent cutia cu ei: în casă, în maşină, la lecţii, chiar şi noaptea - să o pună la capul patului. La început, studenţii au fost amuzaţi de temă... şi fiecare a scris cu ardoare o mulţime de nume, rămase în memorie încă din copilărie. Apoi, încetul cu încetul, pe măsură ce zilele treceau, adăugând numele oamenilor pe care îi întâlneau şi despre care considerau ei că au un comportament de neiertat, fiecare a început să observe că respectiva cutie devenea din ce în ce mai grea. Piersicile aşezate în ea la începutul săptămânii începuseră să se descompună într-o masă lipicioasă cu miros dezgustător, iar stricăciunea se întindea foarte repede şi la celelalte. O problemă dificilă mai era şi faptul că fiecare era dator să o poarte permanent, să aibă grija de ea, să nu o uite prin magazine, în autobuz, la vreun restaurant, la întâlnire, la masa, la baie, mai ales că numele şi adresa fiecărui student, ca şi tema experimentului, erau scrise chiar pe pungă. În plus, cartonul cutiei se stricase şi aceasta ajunsese într-o stare jalnică: cu mare greutate mai putea să facă faţă sarcinii sale.
Fiecare a înţeles foarte repede şi clar lecţia pe care a încercat să le-o explice profesorul .. şi anume că acea cutie pe care o căraseră cu ei o săptămână nu a fost decât expresia greutăţii spirituale pe care o purtăm cu noi atunci când strângem în noi ură, invidie, răceală faţă de alte persoane...

De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. În realitate însă, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar nouă înşine.

Şi alţi 2 ani...

... de când părintele nostru drag, Arsenie Papacioc, a trecut la Domnul. Veşnică pomenire!
foto: Victor Roncea

Şi ne-au rămas învăţături şi experienţe succint povestite...

- Ce este rugăciunea, părinte?
- Rugăciunea este, de fapt, totul. Rugăciunea... Inima ta în inima lui Dumnezeu! Educaţia aceasta a prezenţei inimii tale în inima lui Dumnezeu... Indiferent ce vorbeşti, rugaciunea este o tăcere adâncă şi o stare dincolo de închipuirea omenească. O vorbire cu Dumnezeu, dar nu cu vorbe omeneşti. Ne depăşeşte cu totul... Rugăciunea este necesară, rugăciunea este viaţa noastră...

Cel mai important lucru este să nu pierdem timpul!

Dacă am ajunge la sensibilitate, ne-am da seama de câte ne-a păzit Dumnezeu să nu murim...

 Aici greşim... că nu ai ce ai, ci ai ce dai. Şi... nu să dai ce ai, ci să dai ceea ce eşti.

Omule, dacă ţi-ai cunoaşte valoarea! ........

Mulţumim Domnului pentru astfel de duhovnici! Să ne-ajute pe toţi să lucrăm cuvintele lăsate nouă! 
Doamne ajută!

2 ani...

.. au trecut deja 
din duminica în care am început să scriu pe acest blog.      _  Şi-au fost 77.707 vizitatori  _


 
 Vă mulţumesc tuturor 
pentru 
vizite şi comentarii !

Indiferenţă

De ce oamenii devin indiferenți nu numai faţă de ei însăşi, ci şi faţă de familiile lor, prieteni și vecini? 
De ce majoritatea trece indiferentă pe lângă o persoană aflată în suferinţă ?
sursa

... cu cine voi asemăna neamul acesta?

"Zis-a Domnul: cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care şed în mijlocul târgului şi strigă către alţi copii, zicând: v-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: are diavol. Dar a venit Fiul Omului, mâncând şi bând, şi ei zic: iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. Dar înţelepciunea s-a îndreptăţit de către fiii săi. Atunci a început Iisus să mustre oraşele în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, pentru că nu s-au pocăit." - Ev. Matei 11, 16-20

Duminica tuturor sfinţilor români

tâlcuieşte părintele Calistrat