sinaxar

14 noiembrie
Începutul Postului Naşterii Domnului / naşterea cea după trup...

Sfântul Apostol Filip

unul din ceata dintâi, a celor doisprezece, împreună-cetăţean cu Andrei şi cu Petru apostolii, 

cel care întâlnind pe Natanael, i-a zis:

"Am aflat pe Cel despre Care a scris Moise în Lege şi prooroci,

 pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret"

Sfântul Grigorie Palama

 Sfântul Grigorie Palama este un mare părinte şi învăţător al întregii Biserici. 

Învăţătura sa despre îndumnezeirea omului şi participarea la 

 energiile necreate ale lui Dumnezeu exprimă esenţa vieţii duhovniceşti ortodoxe.

Sfântul Alexandru Nevski, canonizat în anul 1547 de Biserica Ortodoxă Rusă. 

Alexandr Iaroslav ”Nevski” (1220-1263 d. Hr.), 

Sfânt al Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost una dintre 

cele mai importante personalități istorice ale Rusiei medievale. 

El a fost conducătorul Novgorodului şi apoi al întregii Rusii 

într-o perioadă foarte dificilă pentru lumea slavă din Est.

Lavra Sf Alexandru Nevski din Sankt Petersburg

Bucură-te, vădirea vicleşugului tăinuit!

Sfântul Mare Mucenic Mina

11,11, în fiecare an

 

Potrivit tradiţiei, după ce Sfântul Mina a fost decapitat, trupul lui a fost luat de sora sa care, împreună cu câţiva soldaşi, l-au dus la Alexandria pentru a fi pus într-o biserică. În momentul în care persecuţia împotriva creştinilor a încetat, un înger i s-a arătat Patriarhului Atanasie al Alexandriei, spunându-i să ia trupul Sfântului Mina şi să-l ducă în Deşertul de Vest. La câţiva kilometri de Alexandria, la marginea Lacului Mariut, camila care ducea trupul Sfântului, nu a mai vrut să se mişte, chiar dacă a fost forţată. Au interpretat acest lucru ca pe un semn de la Dumnezeu şi au îngropat trupului Sfântului Mina în acel loc.

Multă vreme nu s-a ştiut nimic de trupul Sfântului Mina, până când locul în care a fost înmormântat a dăruit vindecare în mod miraculos unui pastor şi turmei sale bolnave. Din Sinaxarul etopian aflăm: "Şi Dumnezeu a vrut sa arate locul trupului Sfantului Mina. Si era in acel desert un anume pastor, si într-o zi o oaie care suferea de boala scabiei s-a dus în acel loc şi s-a scufundat în apa micului izvor din apropierea locului şi s-a rostogolit prin el şi s-a vindecat pe loc. Şi când păstorul a văzut lucrul acesta şi a înţeles miracolul, s-a minunat peste măsură. După aceea, obişnuia să ia praf de pe acel altar şi să-l amestece cu apă şi să îl pună pe oi şi dacă erau bolnave de scabie, erau vindecate pe loc. Şi obişnuia să facă asta tot timpul şi astfel îi vindeca pe toţi care veneau la el".

Locul a devenit atât de cunoscut, încât şi fiica împăratului Constantin cel Mare a fost vindecată aici de lepră. În urma acestei minuni, Sfântul Mina i s-a aratat în vis împăratului şi i-a descoperit ca în acel loc se află înmormântat trupul său. Ca mulţumire, împăratul va construi o biserică, în care a aşezat racla cu moaştele Sfantului. Aşa va lua naştere oraşul Sfântului Mina, unul din cele mai vestite locuri de pelerinaj din lume. Mentionam ca sunt cateva versiuni care il inlocuiesc pe Constantin cu imparatul de la sfârşitul secolului al V-lea, Zeno.

Oraşul a fost distrus de arabi la mijlocul secolului al VII lea. În prezent, la aproximativ 1 km distanţă de oraşul Sfântul Mina, patriarhul copt - Chiril al VI-lea al Alexandriei, a ridicat o mănăstire în care se află spre închinare moaştele Sfântului Mina.

Sfântul Ioan Sinaitul

Sfântul Ioan Scărarul, sau Scolasticul, s-a născut, probabil, în Palestina şi a trăit în preajma Muntelui Sinai, unde spre sfârşitul vieţii a şi fost egumenul mănăstirii, de aceea se mai numeşte uneori şi Sfântul Ioan Sinaitul. I se mai zice în tradiţia creştină şi Ioan Scolasticul, pentru ca a fost unul din Sfinţii mari cărturari.

Este sărbătorit în fiecare an la data de 30 martie, dar îi este închinată şi duminica a patra din Postul Mare, deoarece în această perioadă, în biserică, se citeşte din lucrarea Scara.

 Scara e o carte de profunde analize psihologice. Ea se poate citi cu interes duhovnicesc, dar se poate citi şi cu un interes ştiinţific. E uimitor cum un Părinte din secolul al VI-lea, a ştiut să sesizeze şi să analizeze, cu infinite amănunte, cele mai subtile mişcări ale sufletului omenesc şi, totodată, sa prescrie metode care să îndrume cum pot fi dirijate mişcările sufleteşti dinspre rău înspre bine.

E o carte folositoare în acelaşi timp pentru duhovnici cât şi pentru ucenici, pentru începători dar şi pentru înaintaţi, pentru monahi dar şi pentru mireni. Fiecare are ce alege din ea. Citind-o, înţelegi că nu e simplu deloc să-ţi creşti sufletul. E ca şi cum ţi-ai creşte un copil. Şi pentru aceasta e nevoie de o anumită disciplină şi rânduială, pe care numai neştiinţa o poate ignora.

Gândirea trebuie rafinată prin suferinţă

"Nu te încrede prea mult minţii tale; gândirea trebuie rafinată prin suferinţă, căci altfel nu va rezista încercării acestor vremuri crude.

...
Vremurilor noastre le este dat un fel de viaţă duhovnicească mult mai modest, pe care episcopul Ignatie Briancianinov, în excelenta sa carte Arena (o ai?), îl numeşte "viaţă după povăţuire" - şi anume, trăirea potrivit poruncilor lui Dumnezeu aşa cum sunt propovăduite în Sfintele Scripturi şi de către Sfinţii Părinţi, cu ajutorul celor ce sunt în vârstă şi mai experimentaţi. Un "stareţ" poate da porunci; dar un "povăţuitor" dă sfaturi, pe care trebuie să le verifici în practică.
...
 Învaţă înainte de toate să te afli la pace cu situaţia duhovnicească care ţi-a fost dată, şi să te foloseşti la maxim din ea. Dacă situaţia ta este stearpă duhovniceşte, nu lăsa aceasta să te descurajeze, ci lucrează cu mai multă tărie la ceea ce poţi face pentru viaţa ta duhovnicească. Deja este foarte important să participi la Taine şi la slujbele obişnuite ale bisericii. Dincolo de acestea, trebuie să faci rugăciunile obişnuite de dimineaţă şi de seară împreună cu familia ta şi să ai lecturi duhovniceşti - totul pe măsura puterilor tale şi a posibilităţilor îngăduite de circumstanţe.
...
 Compromisul creştin în gândire şi în vorbă, precum şi nepăsarea în faptă, au deschis calea către izbânda puterilor absurdului, ale Satanei, ale Antihristului. Veacul actual al absurdităţii este dreapta răsplată a creştinilor ce nu au reuşit să fie creştini.
...
 Deşi pare să fie aproape, noi nu cunoaştem vremea sfârşitului. Deşi apropiată, ea se situează încă în viitor, iar acum, în prezent, avem doar aceeaşi luptă de veacuri împotriva puterilor nevăzute, împotriva lumii şi împotriva patimilor noastre, pe al cărei rezultat ni se va hotărî soarta veşnică. Să luptăm atunci cât timp mai este încă zi, cu timpul şi cu armele pe care Atotmilostivul Dumnezeul nostru ni le-a dat!
...
 Vremurile noastre, înainte de toate, cheamă spre nevoinţe smerite şi tăcute, cu dragoste şi simpatie pentru alţi luptători pe calea vieţii duhovniceşti ortodoxe şi cu o hotărâre profundă care nu descurajează din cauza atmosferei nefavorabile. Şi noi, creştinii vremurilor de pe urmă, suntem chemaţi să lucrăm cu stăruinţă asupra noastră, să ascultăm de părinţii duhovniceşti şi de autorităţi, să ducem o viaţă ordonată cu cel puţin un minim de disciplină duhovnicească şi cu lectură regulată a literaturii duhovniceşti ortodoxe de care Sfantul Paisie a fost principalul răspunzător în a o înmâna vremurilor noastre, să ne privim păcatele şi căderile proprii şi să nu îi judecăm pe ceilalţi. Dacă facem aceasta, chiar şi în vremurile noastre groaznice, putem nădăjdui – din mila Domnului – la mântuirea sufletelor noastre."

din învăţăturile părintelui Serafim Rose

(13 august 1934 - 2 septembrie 1982)

Antonie de Suroj

Antonie Bloom, mitropolit de Suroj, s-a născut la Lausanne, în 19 iunie 1914. Copilăria şi-a petrecut-o în Rusia şi Persia, tatăl său fiind un membru al corpului diplomatic imperial al Rusiei. Mama lui era sora compozitorului Alexander Scriabin.

Stâlpii Bisericii

Sfinţii apostoli Petru şi Pavel sunt prăznuiţi în fiecare an pe 29 iunie, după o perioadă de post

variabilă (stabilită în funcţie de data Sfintelor Paşti).

În urma unor cercetări recente, s-a stabilit, cu o anumită precizie, faptul că Petru a fost răstignit în anul 64, iar Pavel a fost decapitat în anul 67. Amândoi, la Roma. Amândoi, din porunca împăratului Nero.

Sf. Petru era la chipul feţei alb, puţin cam galben, pleşuv şi des la părul ce-i rămăsese, cam crunt la ochi şi roşu, cărunt la cap şi la barbă, cu nasul cam lungăreţ, cu sprâncenele înalte, la vârstă om de mijloc, drept la stat; se pornea îndată împotriva nedreptăţii, din râvnă dumnezeiască. 

Sf. Pavel era şi el pleşuv la cap, vesel la căutătură, cu sprâncenele plecate în jos, alb la faţă, barba îi era cam lungă cu cuviinţă, cu nasul rotund şi cuvios, la toată faţa împodobit, cam cărunt la cap şi la barbă, om sănătos cu virtutea, puţin cam scurt la trup, înţelept, plin de daruri, cu cuviinţa obiceiurilor sale şi cu tăria cuvintelor sale, şi cu dumnezeiască putere trăgea pe cei ce mergeau la dânsul. (sursa)

Pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne!

Ocrotitorii tinerilor căsătoriţi

  Mai puţin cunoscuţi, Sfinţii Petru şi Fevronia De Murom, prăznuiţi astăzi, sunt consideraţi ocrotitorii tinerilor căsătoriţi şi ai familiei.

   Povestea lor este simplă şi foarte frumoasă:

Oare chiar este uşor jugul lui Hristos?

„Voi întrebaţi: «Doamne, Doamne, oare uşor este să fii prigonit? Oare uşor este să mergi prin uşa cea

strâmtă şi pe calea cea pietroasă? Voi întrebaţi cu nedumerire, poate că în inima voastră se strecoară îndoiala: «Oare chiar este uşor jugul lui Hristos?» Iar eu vă spun: «Da, da! Uşor, din cale-afară de uşor». Dar de ce uşor? De ce este uşor să mergi în urma Lui pe calea cea spinoasă? Fiindcă nu vei fi singur, istovit de puteri, ci te va însoţi însuşi Hristos; fiindcă harul Lui cel nemăsurat îţi va întări puterile când te vei chinui sub jugul Lui, sub sarcina Lui, fiindcă El Însuşi te va sprijini, te va ajuta să porţi această sarcină, această cruce.

Vă vorbesc nu numai din raţiune, ci din proprie experienţă – fiindcă trebuie să vă mărturisesc că atunci când mergeam pe o cale foarte grea, când purtam sarcina grea a lui Hristos, ea nu era nicidecum grea şi calea aceea era o cale plină de bucurie, fiindcă simţeam în chip cât se poate de real că alături de mine merge însuşi Domnul Iisus Hristos şi sprijină sarcina mea şi crucea mea. Grea era această sarcină, însă îmi amintesc de ea ca de o bucurie luminoasă, ca de o mare milă a lui Dumnezeu – fiindcă harul lui Dumnezeu se revarsă din belşug asupra oricui poartă sarcina lui Hristos. Asta anume fiindcă sarcina lui Hristos este nedespărţită de harul lui Hristos, anume fiindcă Hristos nu-l lasă singur pe cel ce a luat crucea şi merge în urma Lui, nu îl lasă lipsit de ajutorul Său, ci merge alături de el, sprijină crucea lui, îl întăreşte cu harul Său.

Amintiţi-vă de sfintele Lui cuvinte, căci mare adevăr este cuprins în ele: Jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară. Pe voi toţi, pe toţi cei care aţi crezut în El vă cheamă Hristos să mergeţi în urma Lui luând sarcina Lui, jugul Lui. Deci, nu vă temeţi, mergeţi, mergeţi cu îndrăzneală. Nu vă temeţi de spaimele cu care vă ameninţă diavolul, care încearcă să vă împiedice mergerea pe această cale. Scuipaţi asupra diavolului, goniţi-l pe diavol cu Crucea lui Hristos, cu numele Lui. Înălţaţi-vă ochii către cer, şi-L veţi vedea pe însuşi Domnul Iisus Hristos, Care merge împreună cu voi, uşurând jugul vostru şi sarcina voastră. Amin”.

  Sf. Luca al Crimeei, Am iubit patimirea, Ed. Sophia, Bucuresti, 2006.

Culturalizarea slavilor

Sfinţii Chiril (826–869) şi Metodie (815–844) 

prăznuiţi pe 11 mai, sunt numiţi "apostolii slavilor". Fraţii Chiril şi Metodie sunt cei care au creat alfabetul "glagolic"(din slavonescul "glagol", în traducere - cuvânt) şi au tradus Sfânta Scriptură în limba slavonă. Mai târziu, alfabetul glagolitic, cu unele adăugiri ale ucenicilor, s-a dezvoltat în alfabetul chirilic.   

Ca instrument de cultură, limba slavă veche a avut o arie largă de răspândire, cuprinzând Marea Moravie (pe teritoriul Cehiei şi al Slovaciei), Bulgaria veche, Serbia, Croaţia şi Rusia veche. Ulterior, această limbă a fost adoptată ca limbă de cultură şi în ţări neslave, precum Ţările Române şi Lituania.

Aflaţi mai multe...

Măicuţa Domnului - tămăduitoarea tuturor

La ceas de Mare Paznic, Sfinţii Bisericii ne învaţă..

 
"Nu te plânge că Dumnezeu a îngăduit bolii să vină asupra ta. Adu-ţi aminte că Dumnezeu a îngăduit boli mai grele asupra oamenilor mai sfinţi decât tine.

Boala ta este pentru bucurie, nu pentru tânguire, deoarece tu L-ai rugat pe Dumnezeu să facă din tine un om mai bun. Şi Dumnezeu te-a luat în lucru şi a început să te călească şi să te oţelească, precum fierarul căleşte un drug de fier care stă cu anii în fundul fierăriei, ca să facă din el ceva. Oare în acest caz fierul trebuie să se plângă? Dumnezeu te-a luat în lucru, bolnave! Bucură-te, fierule ruginit din fundul fierăriei." (Sf. Nicolae Velimirovici) 

--------

"Deci şi tu, o, iubitule, când de multe ori eşti cuprins de boală sau de friguri sau de dureri, şi usturimea te sileşte să zici ceva de hulă de te vei stăpâni pe tine, şi vei mulţumi, şi vei proslăvi pe Dumnezeu, aceeaşi plată vei lua (ca dreptul Iov n.n). Că pentru care pricină huleşti spune-mi şi cuvânt amar scoţi din gură? Oare mai uşoară ţi se face ţie durerea? Iar mai ales şi mai uşoară de s-ar fi făcut, nici aşa nu trebuie să îndrăzneşti şi să vinzi mântuirea sufletului, aflând mângâiere trupului. Dar acum nu numai nu ţi se uşurează durerea, ci şi mai cumplită se face. Pentru că diavolul văzând că a putut ceva şi te-a adus pe tine la hulă, creşte cuptorul, aprinde usturimea ca să îi împlineşti lui pofta. Deci, precum am zis, deşi s-ar fi uşurat durerea, nu trebuie să faci aceasta. Iar când nici nu foloseşti ceva, pentru care pricină te omori pe tine?

Dar nu suferi să taci? Mulţumeşte lui Dumnezeu! Proslăveşte dar pe Cel ce te încearcă pe tine în cuptor! În loc de hulă, slavoslovie zii către Dumnezeu! Aşa zicea şi fericitul acela grăind: Domnul a dat, Domnul a luat, şi iarăşi: De le am luat cele bune de la Domnul, să nu răbdăm cele rele?

Deci suferă vitejeşte toate cele ce se întâmplă; pentru că aceasta îţi este ţie mucenicie. Că nu numai a nu jertfi cele ce i se porunceşte să jertfească, ci a alege a pătimi mai vârtos decât a face aceasta, face mucenicia, ci şi aceea, adică atunci când usturimea sileşte spre hulă, a alege a răbda întru durere şi a nu grăi nici un cuvânt necuviincios, face mucenic. De vreme ce și Iov nu pentru că poruncindu-i-se să jertfească nu a jertfit, pentru aceasta s-a încununat, ci pentru că a răbdat vitejeşte durerile."(Sf. Ioan Gură de Aur)

Recomandare:  
Paştile ţin şapte zile ca una, şi nu trei... împărtăţirea zilnică în Săptămâna Luminată...

Sinaxar

8 mai
Pomenirea sfântului măritului apostol şi evanghelist Ioan


Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Arsenie cel Mare.

Acesta era din marea cetate a Romei, fiind născut, crescut şi păzit din pruncie ca vas curat lui Dumnezeu, şi plin de toată bunătatea şi înţelepciunea dumnezeiască şi omenească. Pentru aceasta a fost hirotonit şi diacon. Şi ocârmuind atunci împărăţia romanilor Teodosie cel Mare şi punând multă nevoinţă, şi căutând om duhovnicesc şi învăţat care să fie în stare să înveţe pe fiii săi carte, mai ales cum trebuie cinstit Dumnezeu, a aflat de acesta, şi a scris la împăratul Graţian, şi la papa Inocenţiu, şi abia a putut dobândi ceea ce dorea. Deci purcezând Arsenie de la Roma şi sosind la Constantinopol, a stat înaintea lui Teodosie, care a văzut că la faţă şi la fire este om cinstit şi căutătura cu bună rânduială, gândul smerit, şi împodobit cu toată bunătatea. Şi umplându-se de multă bucurie şi dulceaţă, de atunci îl cinstea ca pe părintele său, şi i se smerea ca unui dascăl. Şi senatorii văzându-l ca pe un odor mare, se mirau. Iar el urând mărirea şi iubind pe Dumnezeu, socotea mărirea ca o pleavă, şi dorind de viaţă monahicească, în toate zilele se ruga lui Dumnezeu să-i împlinească dorinţa. Şi îndată a auzit un glas dumnezeiesc, care zicea: "Arsenie, fugi de la oameni şi te mântuieşte". Deci el nezăbovind, ci schimbându-şi portul, s-a dus şi a sosit la Alexandria. Şi călugărindu-se a mers la Schit, supunându-se la toată petrecerea cea grea şi anevoioasă. Şi rugându-se lui Dumnezeu, iarăşi a auzit glas dumnezeiesc către dânsul: "Arsenie, fugi, taci, linişteşte-te şi te mântuieşte".

Pe acest mare Arsenie l-a întrebat oarecând papa Teofil al Alexandriei, suindu-se şi cu alţii către dânsul: "Spune-ne, o părinte, cuvânt de folos". Şi el zise: "Dacă îl voi spune, îl veţi ţine?" Iar ei ziseră: "Aşa, adevărat." Şi zise el: "Oriunde veţi auzi de Arsenie, să nu vă apropiaţi acolo".

Şi iarăşi se spune despre el că, lucrând în toată vremea vieţii sale, purta un petec de rasă în sân de-şi ştergea lacrimile. Şi era la trup minunat şi cuvios, peste tot cărunt, uscat şi lung, măcar că si era puţin gârbov de bătrâneţe, avea barba până la pântece şi chip îngeresc ca al lui Iacov. Drept aceea nici nu vrea să-şi arate faţa cuiva. Priveghea mult, stând în picioare se ruga neplecându-şi genunchii nicidecum de cu seară până la răsăritul soarelui. În acest fel cu vărsarea lacrimilor a stins focul cel stricător de suflet. Şi când era să se despartă de trup, căci ajunsese la adânci bătrâneţi, fiind aproape de o sută de ani, l-au întrebat ucenicii lui, unde şi cum se cade să-l îngroape. Iar el a zis: "Oare nu ştiţi să puneţi o funie de picioarele mele şi să mă trageţi în munte?" Şi iarăşi le zise: "Vedeţi, fiii mei, în câtă frică mă aflu având a ieşi din trup?" Şi ei ziseră: "Vedem". Iar el zise: "De când m-am făcut monah n-a lipsit nicidecum de la mine frica aceasta". Şi îndată şi-a dat cu pace sufletul lui Dumnezeu.

Purtătorul de biruinţă

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din calendarul ortodox, fiind sărbatorit în fiecare an pe 23 aprilie.

În conştiinţa populară românească, Sf. Gheorghe este unul dintre cei mai prezenţi sfinţi, numeroase biserici purtând hramul său. Există numeroase oraşe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe şi chiar unul dintre cele trei braţe ale Dunării este denumit astfel. Icoana Sf. Gheorghe este prezentă şi pe steagul Moldovei medievale trimis de Ştefan cel Mare la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos.

La mulţi ani tuturor celor care poartă numele Sfântului!

Primul sfânt canonizat de Biserica Ortodoxă Română

Zi de praznic la Mănăstirea Cernica. 
Sfântul Calinic a trăit între anii 1780-1868. Intrat în monahism de la vârsta de 20 de ani “el şi-a mortificat trupul tânăr printr-un post foarte aspru… Mult timp s-a mulţumit cu pâine şi apă, fără să se sature“. “Noaptea nu dormea decât trei ore şi nu într-un pat, ci pe scaun. Ziua participa la cele mai grele munci împreună cu alţi calugari”. N-a mâncat niciodată carne sau peşte, ci numai legume.
Prin asceza sa nu căuta numai mortificarea patimilor, dar si o sporire a virtuţilor. El a dezvoltat astfel în sine blândeţea, răbdarea, smerenia şi, mai ales, iubirea. Suferea cu cei nefericiţi, îi ajuta pe toţi cei despre care ştia că sunt în nevoi. (..) Avea liste cu nevoiaşii din mai multe oraşe şi le trimitea bani de îndată ce primea.
Nu avea în chilia sa decât un ulcior cu apă şi toată viaţa a purtat aceleaşi veşminte aspre şi sărăcăcioase.
La sfârşitul vieţii s-a retras ca simplu călugăr în mănăstirea sa de la Cernica. A plecat la Domnul în 1868.  Rămăşiţele sale pământeşti sunt depuse în ctitoria sa, Biserica Sfântul Gheorghe. 
La 28 februarie 1950, Sfântul Sinod a hotărât canoni­zarea sa, cu zi de prăznuire pe 11 aprilie.
                                                                                   Sfinte Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfântul Ioan Scărarul

"Fii adunat cu mintea şi neiubitor a te arăta, pentru a ieşi cu totul dintru inima ta. Demonii se tem de omul nerisipit cu mintea, ca şi hoţii de câini."

Sf. Ioan din Sinai 

Sfântul care vindecă toate formele de nebunie

Sfântul Teofan Mărturisitorul s-a născut la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza). Tatăl său, Isaac,  a fost rudă cu împăratul Leon Isaurul (717-740) şi a murit pe când Teofan avea trei ani.

La vârsta de 12 ani, Teofan a fost logodit cu fiica unui senator, iar nunta a avut loc la împlinirea anilor potriviţi pentru căsătorie. După moartea împăratului şi a socrului său, cei doi au împărţit averea săracilor şi au intrat în monahism. Soţia sa - la Mănăstirea Princhipos, unde primeşte numele de Irina, iar el - în Mănăstirea Polihroniu din ţinutul Sigrana.

Dumnezeu i-a dăruit Sfântului Teofan harul facerii de minuni, prin care vindecă toate bolile, şi mai cu seamă toate formele de nebunie.

Sfinţii închisorilor

partea I

  partea a-II-a

"În premieră" - Antena 3 - duminică, ora 21.00
prima parte - 3 martie 2013
partea a doua - 10 martie 2013

ura şi denigrarea - educaţia partidului!

Guvernul USL, printr-o instituţie din subordinea directă a primului ministru, Victor Viorel Ponta, cere unei autorităţi locale – Primăria Târgu Ocna, prin adresa Nr. 600/8.11.2012, retragerea titlului de cetăţean de onoare, acordat de către Consiliul Local Târgu Ocna fostului deţinut politic Valeriu Gafencu, un personaj cu totul aparte, considerat de către cei care au studiat regimul totalitar din România drept una dintre cele mai emblematice figuri ale istoriei întemniţaţilor politici din ţară şi nu numai. Prin Hotărârea nr. 17 din data de 10.02.2009, Consiliul Local al orașului Târgu Ocna, Județul Bacău, a acordat titlul de Cetățean de Onoare al orașului Târgu Ocna, post mortem, lui Valeriu Gafencu, sfântul închisorilor comuniste.

ocrotitorul persoanelor cu deficienţă de auz

Sfântul Meletie

   Sfântul Meletie, contemporan al Sfinţilor Trei Ierarhi - Vasile, Grigorie şi Ioan - a rămas în conştiinţa Bisericii ca apărător al dreptei credinţe în faţa ereziei ariene, care nega divinitatea celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi.

Originar din Armenia, Sfântul Meletie învăţase de mic dogmele credinţei creştine, devenind renumit pentru viaţa sa virtuoasă. Este numit mai întâi episcop al cetăţii Sevastia din Armenia, apoi ales Arhiepiscop în scaunul Antiohiei, în vremea împăratului Constantin al II-lea (337-340). De trei ori a fost izgonit şi exilat în Armenia, de către ereticii arieni, .

Sfântul Meletie a participat la cel de-al Doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol, din anul 381, în timpul căruia împăratul Teodosie i-a arătat o cinste aparte. La acest Sfânt Sinod, Dumnezeu a lucrat minuni prin Sfântul Meletie. Pe când acesta explica dogma Sfintei Treimi, slujindu-se de mâna sa, arătând mai întâi unimea printr-un singur deget, iar treimea prin trei, înaintea tuturor a ieşit o văpaie luminoasă din mâna ierarhului. Acestă minune a ruşinat pe eretici, iar pe cei dreptslăvitori i-a întărit în dreapta credinţă.

La acest Sinod, Sfântul Meletie l-a confirmat pe Sfântul Grigorie Teologul ca patriarh al Constantinopolului. Tot el, mai înainte de aceasta, l-a hirotonit diacon pe Sfântul Vasile cel Mare şi l-a botezat pe Sfântul Ioan Gura de Aur.

Sfântul Meletie se îmbolnăveşte în timpul Sinodului şi trece la cele veşnice. Sfintele lui moaşte au fost mutate în Antiohia.

  

Sfântul Meletie este considerat ocrotitorul persoanelor cu deficienţe de auz, deoarece acesta a fost nevoit să vorbească prin semne despre Sfânta Treime. Prin acelaşi gest fac referire astăzi la Sfânta Treime, persoanele cu deficienţe de auz  în limbajul mimico-gestual.

Sfinte Ierarhe Meletie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ocrotitoarea femeilor bolnave de cancer la sân

   Sfanta Mucenita Agata s-a nascut in cetatea Panormos, din insula Sicilia. Potrivit izvoarelor istorice, Sfanta

  Agata era foarte frumoasa si foarte bogata. A fost ceruta in casatorie de dregatorul Cvintian, insa, a refuzat pentru ca a ales sa traiasca pentru Hristos. Este incredintata unei femei necredincioase, Afrodisia, cu scopul ca aceasta sa o faca sa lepede credinta in Hristos. Avand in vedere ca nu a dat curs cererii in casatorie si ca nu a renuntat la renuntat la credinta in Hristos, va fi supusa la mai multe chinuri. Din acestea amintim ca i-a fost taiat pieptul, cu un cleste de fier.

Despre vindecarea sa in chip minunat, aflam din Sinaxarul zilei din 5 februarie: "La miezul noptii i s-a aratat Sfantul Apostol Petru, cu chipul batran si cinstit, purtand in mainile sale multe doctorii. Iata, eu stateam si priveam la tine in ceasul acela, cand ai rabdat chinurile si am cunoscut ca este cu putinta sa se tamaduiasca pieptul tau; pentru aceea am si venit aici". Sfanta mucenita Agata a raspuns: "Eu niciodata n-am obisnuit trupul meu cu nici un fel de doctorie, si acum mi se pare ca nu se cade a strica obiceiul cel bun, pazit din tinerete". Batranul i-a zis: "Si eu sunt crestin si nadajduiesc sa te tamaduiesc; am venit la tine, deci nu te rusina de mine".

  Sfanta i-a raspuns, zicand: Tu esti barbat, iar eu fecioara, deci cum voi putea ca fara de rusine sa-mi descopar pieptul inaintea ta? Voiesc mai bine sa rabd inainte durerea ranilor mele, decat sa ma golesc inaintea ochilor barbatesti. Multumescu-ti, cinstite parinte, caci pentru mine ai venit aici, vrand sa tamaduiesti ranile mele, insa sa stii ca doctoriile cele facute de oameni nu se vor apropia de trupul meu niciodata". Iar batranul i-a zis: "De ce nu voiesti sa te tamaduiesc?" Sfanta a raspuns: "Am pe Domnul meu Iisus Hristos, Care le tamaduieste pe toate si care, cu voia si cu cuvantul Sau, ridica pe cei cazuti. Acela, de va voi, poate sa ma mantuiasca si pe mine, roaba Sa cea nevrednica".

  Apostolul a zambit putin si i-a zis: "Acela m-a trimis la tine, fecioara, pentru ca eu sunt Apostolul Sau; deci, fii acum tamaduita". Zicandu-i acestea, s-a facut nevazut. Sfanta Agata privind apoi la trupul sau, a vazut ca toate ranile erau tamaduite.

  Sfanta Mucenita Agata a trecut la cele vesnice in temnita. Datorita vindecarii sale, este considerata a fi ocrotitoarea femeilor bolnave de cancer la san.

sursa 

Avva Macarie

  "Era cineva în Egipt care avea un fiu paralitic şi l-a adus la chilia avvei Macarie, şi l-a lăsat la uşă plângând, şi s-a îndepărtat. Venind bătrânul, văzu copilul şi îi zise:

– Cine te-a adus aici?

– Tata m-a aruncat aici şi a plecat.

– Ridică-te şi ajunge-l din urmă.

  El se vindecă îndată, se ridică, ajungându-şi tatăl şi aşa s-au dus la casa lor."

 

Avva Macarie cel Mare (egipteanul) 

„Un frate s-a dus la avva Macarie egipteanul şi i-a zis: 

avvo, spune-mi cuvânt să mă mântuiesc! 

Şi i-a zis bătrânul: 

du-te la mormânt şi ocărăşte morţii! 

Deci ducându-se fratele a ocărât şi a azvârlit cu pietre şi venind a vestit bătrânului. 

Şi i-a zis iar: 

nimic nu ţi-au grăit? 

Iar el a răspuns: nu. 

I-a zis lui: du-te şi mâine şi îi slăveşte! 

Mergând fratele, i-a slăvit zicând: apostolilor, sfinţilor şi drepţilor! Şi a venit la bătrân şi i-a zis: i-am slăvit. 

Şi-a întrebat bătrânul: nimic nu ţi-au răspuns? A zis fratele: nu. 

I-a zis lui bătrânul: (…) Aşa şi tu, dacă voieşti să te mântuieşti, fă-te mort; nici nedreptatea oamenilor, nici lauda lor să nu o socoteşti, ca cei morţi să fii şi poţi să te mântuieşti”