noutăţi editoriale... potrivite pentru post!

Ieri a fost mai răcoare şi m-am plimbat prin librării... Ce-am găsit m-a bucurat enorm...

Volumul VI - Despre rugăciune,                                                                           Rugăciunea vie,

colecţia Cuvinte duhovniceşti,                                                                           de mitrop. Antonie de Suroj,

cuv. Paisie Aghioritul,                                                                                          ed. Theosis   

ed. Evanghelismos

 

 

Sfânta minciună

Citim în Everghetinos: 

"Un părinte se nevoia cu ucenicul său în pustie. Şi s-a întâmplat să aibă bătrânul o chilie liberă, alături de a sa. Şi a oferit-o temporar unui alt părinte vestit, om sfânt. Lumea, aflând, a venit să-l vadă pe părintele cel sfânt.

Însă părintele care i-a oferit chilia a fost lovit de invidie: Eu mă nevoiesc de atâţia ani aici şi nimeni n-a venit să mă vadă, pe când acesta abia a ajuns şi uite câtă lume vine! Şi a hotărât să-l gonească.

O scurtă (şi mult prea preţios numită) recenzie

Două apariţii editoriale mi-au atras atenţia în acest weekend. 

  Prima, o carte de momerii - "Et In Athos Ego. Muntele Sfinţit" - scrisă cu un parfum inconfundabil de Costion Nicolescu şi ilustrată cu picturi (în ulei sau tempera) şi schiţe (în creion) de nu mai puţin celebrii: Horea Paştina, Mihai Sârbulescu, Alexandru Antonescu, Constantin Flondor, Paul Gherasim şi Ion Grigorescu. Aflată la a doua ediţie, cartea se bucură de o concepţie grafică deosebită.

  Iată ce spune autorul: 

Horia Paştina

„Nu ştiu alţii cum sunt”, dar eu când se pronunţă cuvântul Athos, nu pot să nu-mi aduc aminte de copilărie şi de faptul că atunci când l-am auzit prima dată era doar numele celui mai vârstnic, mai nobil, mai tainic şi mai  înţelept dintre cei trei muşchetari. Aveam să mă mir când  aveam să aflu, mult mai târziu, că Athos este numele unui  munte din Grecia şi n-am reuşit nici până în ziua de astăzi  să descopăr ce l-a făcut pe Alexandre Dumas să dea unuia  dintre eroii lui acest nume.  Nu pot să spun că mi-am visat sau dorit cu ardoare  să merg în Sfântul Munte, aşa după cum, în general, n-am  fost niciodată un poftitor nesăţios să merg în străinătate.  Dar, ori de câte ori mi s-a ivit prilejul s-o fac, m-am bucurat  nespus. Trebuie, totuşi, să mărturisesc că în ultimii ani mi  se insinuase tot mai mult dorinţa de a merge acolo, asta  venind dintr-un motiv care poate părea a avea mai mică anvergură. Voiam să-l întâlnesc faţă către faţă pe părintele Petroniu Tănase, cunoscutul duhovnic de la Schitul nostru Prodromu, şi mă temeam că nu voi ajunge s-o mai fac. Veştile de acolo îmi vorbeau despre slăbirea continuă a puterilor sale fizice. El era punctul meu de „acasă”, acolo. De aceea, atunci când Dumnezeu S-a milostivit şi mi s-a oferit în această  primăvară, imediat după Paște, prilejul unui pelerinaj, am purces la el cu entuziasm, bucurându-mă enorm, ca de un dar preţios ce era. Întrezăream posibilitatea intrării într-o  poveste capabilă să-mi dezvăluie taine luminate. Am plecat aşa cum ai pleca la rai, dar cu gândul că voi ajunge acolo..."

____________________________________________________ 

  Cea de-a doua: o carte de omilii (sfătuiri)  pentru fii şi fiicele duhovniceşti - "Cuvânt despre ascultare şi priveghere" - arhim. Emilianos Simonopetritul, face parte din seria "Tâlcuiri şi cateheze" apărută la ed. Sf. Nectarie. 

  Textul se adresează cu precădere monahilor, dar răsfoind-o, am găsit multe sfaturi care sunt utile, din punctul meu de vedere desigur, oricui doreşte să înainteze pe "calea cea strâmtă". 

De pildă:

 

"Aşa cum organismul asimilează mâncarea sau medicamentul potrivit cu capacitatea sa de primire, tot aşa şi omul ţine din Duhul Sfânt atât cât poate cuprinde. Aşadar, ca să-L poată dobândi, trebuie să se afle într-o neîncetată priveghere, aşa încât Duhul cel Sfânt să nu-l părăsească." 

sau:

"În cursul privegherii omul se luminează, cugetul i se curăţă, gândurile pleacă, mintea îi rămâne singură, şi atunci poate să se lărgească, să se înalţe către Dumnezeu, să se bucure de El, să-L iubească, să-L cunoască, pentru că deja este Dumnezeul său, şi nu un oarecare dumnezeu necunoscut."

  Încântată de achiziţiile mele de weekend, vă urez să aveţi o săptămână cât mai frumoasă! Bucurie!

ghid practic...

   

 Cu mila lui Dumnezeu a apărut, pe 1 decembrie 2012, la Editura Grai Românesc, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, cartea Ghid practic ortodox al tânărului contemporan. Cartea curinde 7 capitole şi 3 anexe.

1. Viaţa şi sensul ei
2. Familia mea de acasă şi Biserica Ortodoxă
3. Şcoala, cariera, integrarea în societate
4. Cum să înţelegem iubirea şi căsătoria?
5. Distracţii şi patimi
6. Iubirea de Dumnezeu şi de neam
7. Necazurile şi moartea.

   Acest Ghid este doar un început, care sperăm să rodească în sufletele tuturor cititorilor lui. Pe coperta 4 există şi un mesaj către ei, alături de anunţul că la adresa ghidultanarului@yahoo.com cei interesaţi pot trimite întrebări, la care unul dintre autorii Ghidului le va răspunde prompt şi concis.

  

"Cumpărând această carte, veţi spijini şi eforturile noastre de a construi, în anul 2013, o Comunitate Terapeutică Ortodoxă pentru persoanele cu adicţii, la Malnaş-Băi, în judeţul Covasna. Această Comunitate va fi pusă sub ocrotirea Sfântului Marelui Mucenic Efrem cel Nou. Vă rugăm să ne sprijiniţi în efortul nostru ca această carte să ajungă la cât mai mulţi tineri, spre folosul lor şi al neamului nostru. Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să ne pomeniţi în rugăciunile dumneavoastră!"                                 

 Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu, coordonatorul Ghidului

Mănăstirea SNAGOV

 

Merinde pentru monahi

   

de arhim. Zaharia Zaharov, editată de Sfânta Mănastire Putna, 2012

Cuprins:

Nevoinţa şi monahism în teologia părintelui Sofronie Saharov

Cuvânt către obştea Mănăstirii Putna, Iaşi, 30 septembrie 2011

Cuvânt către obştea Mănăstirii Sihăstria Putnei, 1 octombrie 2011

Cuvânt către obştea Mănăstirii Văratec, 28 septembrie 2011

 "Cum să nu cârtim în ascultare când poruncile primite nu ni se par a fi duhovniceşti?

 "S-ar putea ca poruncile să nu fie duhovniceşti, dar nouă ni se cere aceeaşi atitudine în orice împrejurare. Noi nu trebuie să ne schimbăm dispoziţia inimii de a primi primul cuvânt şi îndată să zicem"Amin!" Sfântul Varsanufie cel Mare zice că dacă am făcut ascultare de nouă ori, dar a zecea oară nu am făcut ascultare, atunci nu suntem fiii ascultării. Pentru că dacă am ascultat de nouă ori şi a zecea oară nu am ascultat, înseamnă că de nouă ori am ascultat pentru că aceasta a fost pe placul nostru, iar a zecea oară nu am ascultat pentru că nu a fost pe placul nostru şi, în felul acesta, nu am făcut decât să ne împlinim voia de fiecare dată." (pg.68)

 UPDATE

3 aprilie, librăria Bizantină - lansare, 

invitat: părintele Melchhisedec Velnic, stareţul mămăstirii Putna

 "Cand monahul si-a luat crucea ca sa-L urmeze pe Hristos, intreaga lui viata a devenit un urcus. El nu poate sa spuna – „Acum merg si ma apropii de Hristos in perioada aceasta de 40 de zile si dupa aceea uit sau ma intorc la alte in­deletniciri“, ci permanent trebuie sa fie intr-un urcus duhovnicesc. Pentru ca, daca nu urcam, dragii mei parinti si iu­biti frati crestini, daca nu urcam, atunci coboram! Nu exista stare de stagnare, nu exista stare in care omul sa spuna ca „ma multumesc cu atat, cu aceste virtuti pe care le-am dobandit pana acum, imi sunt suficiente si de acum nu mai am nevo­ie“, ca atunci cand ai zis asa, nu urmeaza nimic altceva decat o cadere! Pentru ca inchipuirea, asa cum auzim si in Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, inchipui­rea, mandria mintii, este un pacat care ne atrage pe noi imediat in jos si ne desparte de frumusetea mantuirii. La aceasta va indemn la inceputul Pos­tului Mare, la tacere si neosandire. Dar, ca sa ajungi la aceasta, asa cum am spus, e nevoie de incredere, de incredere in bunul Dumnezeu. Trebuie sa crezi, sa te increzi, si apoi sa iubesti pe aproapele tau. Cand vom reusi sa iubim pe aproapele, atunci vom reusi sa ne debarasam de multe si multe rele si faradelegi si atunci vom iubi rugaciunea. Nimeni din cei care graiesc de rau, nimeni din cei care clevetesc, nimeni din cei care barfesc nu pot sa se apropie de rugaciunea cea curata."

                                                       preluat de pe Război întru cuvânt