“Acum slobozeşte pe robul Tău,
după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai
gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea
neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.” (Luca 2:29-32). - fântul şi dreptul Simeon
Simeon, bătrînul, după
mărturia Sfintei Evanghelii, era un om drept şi credincios, aşteptînd
mîngîierea lui Israil, iar Duhul Sfînt era peste dînsul. Aceluia i s-a
făcut ştire de la Dumnezeu despre venirea ce degrabă era să fie în lume,
a adevăratului Mesia. Şi i s-a făcut ştire, precum povestesc istoricii
cei vechi, astfel:
Cînd, după porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se tălmăcea Legea
lui Moise şi toate proorociile din limba evreiască în cea elinească,
pentru care lucru erau aleşi oameni înţelepţi din Israil, şaptezeci la
număr, între aceştia era şi Sfîntul Simeon, ca un înţelept şi iscusit
întru dumnezeiasca Scriptură. Atunci el, tălmăcind, scria cuvintele lui
Isaiia proorocul şi, ajungînd la cuvintele: Iată fecioara în pîntece va zămisli şi va naşte fiu,
s-a îndoit, zicînd că nu este cu putinţă ca o fecioară, neştiind de
bărbat, să poată naşte şi, luînd cuţitul, a voit să radă cuvintele
acelea. Dar îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a ţinut mîna, zicînd: "Nu
fi necredincios faţă de cele scrise, şi a căror împlinire singur o vei
vedea. Pentru că nu vei gusta moartea pînă ce nu vei vedea pe Cel ce se
va naşte din Curata Fecioară, Hristos Domnul".
Deci el, crezînd cuvintele îngereşti şi prooroceşti, aştepta cu dor
venirea lui Hristos în lume. Şi era drept cu viaţa şi fără prihană,
ferindu-se de tot răul, şezînd lîngă biserică şi rugîndu-se lui Dumnezeu
să miluiască lumea Sa şi să izbăvească pe oameni de diavolul cel
viclean.
Născîndu-se Domnul nostru Iisus Hristos şi împlinindu-se patruzeci de
zile, iar după obiceiul legii fiind adus în biserică de mîinile
Preacuratei Sale Maici, atunci şi Sfîntul Simeon îndemnat de Duhul a
venit în biserică şi, căutînd spre Pruncul cel mai înainte de veci cum
şi la Fecioara cea fără de prihană care Îl născuse, L-a cunoscut că
Acela este Mesia cel făgăduit şi că aceea este Fecioara prin care avea
să se împlinească proorocia lui Isaia. De aceea, i s-a închinat, văzînd-o
înconjurată de lumină cerească şi fiind strălucită cu dumnezeieştile
raze.
Deci, cu frică şi cu bucurie apropiindu-se de dînsa, a luat în mîinile sale pe Domnul şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău, în pace, că văzură ochii mei mîntuirea Ta.
El a proorocit despre patima lui Hristos şi despre răstignirea Lui,
spunînd că va trece prin sufletul Născătoarei de Dumnezeu sabia mîhnirii
şi a necazului, cînd va vedea pe Fiul său răstignit pe Cruce. Şi aşa,
mulţumind lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace la adînci bătrîneţi, pentru că
se scrie despre dînsul că a trăit 360 de ani - Dumnezeu astfel
lungindu-i viaţa - ca să ajungă vremea cea din toţi vecii dorită, în
care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfînta Fecioară, Căruia se
cuvine slava în veci. Amin.
2 februarie - Întâmpinarea Domnului
Dar nu suferi să taci? Mulţumeşte lui Dumnezeu! Proslăveşte dar
pe Cel ce te încearcă pe tine în cuptor! În loc de hulă, slavoslovie
zii către Dumnezeu! Aşa zicea şi fericitul acela grăind: Domnul a dat, Domnul a luat, şi iarăşi: De le am luat cele bune de la Domnul, să nu răbdăm cele rele?
Preasfântă
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti mai presus decât îngerii şi
arhanghelii şi mai cinstită decât toată făptura, auzi-ne pe noi, cei ce
ne rugăm ţie, şi arată mila ta poporului dreptcredincios! Izbăveşte
oraşul acesta, toate oraşele şi satele, ţara aceasta şi tot poporul
binecredincios de toate nevoile, de boli, de cutremur, de potop, de foc,
de război, de toate durerile şi necazurile, ca să nu fie încercaţi
robii tăi nici de suferinţe, nici de spaime, nici de moarte, nici de
dreapta mânie a lui Dumnezeu, ci îi păzeşte şi îi mântuieşte cu mila ta,
Preacurată Fecioară. Roagă-te, Doamnă, pentru buna întocmire a
văzduhului, ca pământul să-şi dea roadele sale spre hrănirea tuturor!
Aducându-ţi aminte de robii tăi şi netrecând cu vederea lacrimile şi
suspinele lor, fii ocrotitoarea tuturor: pe cei rătăciţi povăţuieşte-i,
pe prunci hrăneşte-i, pe tineri îi învaţă, pe cei bătrâni întăreşte-i,
pe cei bolnavi însănătoşeşte-i, dar mai cu seamă păzeşte şi întăreşte
sfânta Biserică a Fiului Tău. Învredniceşte-ne, Maică a tuturor, prin
rugăciunile tale, să fim şi noi părtaşi vieţii celei fără de sfârşit şi
astfel să stăm fără de ruşine în ziua judecăţii de-a dreapta Fiului tău
şi Dumnezeului nostru. Amin!
