Cerbul de foc

În viaţă n-am făcut nimic de seamă.
Am fost un călător, nimic mai mult.
Am vrut să fiu cu îngerii de-o seamă, 
Dar m-am rănit de-un bulgăre de lut.

Trec printre oameni ca printre copaci
Timid ca o jivină oarecare
Şi mă ascund de vânători dibaci
În dosul răsăritului de soare.

Dar într-o zi, pe la apusul serii,
Am fost lovit de-un cerb grozav de foc
Ce m-a călcat în goana sa, feeric, 
Lăsându-mă să zac aproape mort.

De-atunci ascund în piept o rană ruptă
Şi lumea nu mai are haz deloc
Şi-n serile târzii ades mă luptă
Un dor nebun de cerbul cel de foc.

ierom. Savatie Baştovoi

E prea puţin...

Să nu cumva să crezi că mi-e uşor...
Prea te iubesc şi prea îmi este dor.

Prea te visez zile şi nopţi la rând,
Prea mi-ai pătruns în inimă şi-n gând,
Prea mă gândesc la tine foarte des,
Prea-i caut iubirii altfel de-nţeles,
Prea sunt purtat ca frunza peste ape,
Prea bine-mi este când te ştiu aproape,
Prea te iubesc şi prea eşti aşteptare,
Prea te doresc din ce în ce mai tare,
Prea vreau să fim tot timpul amândoi,

Prea mult e prea puţinul dintre noi...
Prea te iubesc şi prea îmi este dor......                               Victor M. Ionescu

Presentiment

Va veni iarna, miroase a fulg, -
Ţăranii pun lemne-n şoproane,
Şi sfinţii din mistice taine se smulg
Şi încărunţesc în icoane.

Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitaţi de guverne,
Ei care nu au nici salarii, nici loc,
Ci doar existenţe eterne.

Va veni iarna şi apele curg
Trăgând dupa sine obârşii
Şi-n scurtele zile cu vânăt amurg
La geamuri de case bat urşii.

Va veni iarna curat şi rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Şi gura spre cer dacă vreau s-o deschid
Aş spune, dar gura mea ninge.

 

Va veni iarna, iubito, e frig,
Un frig ce spre cergă ne mână,
Atâta mai pot să te rog şi să strig,
Dă-mi aspra mănuşă de lână.

Adrian Păunescu

 

romanţa tinereţii

Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit "Fluieră-vânt" -
Şi fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu şi eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioşat
Şi-n cadrul preţului fixat -
Un preţ absurd,
Ridicul
Şi meschin,
Cu care-aş fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Şi-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit...

Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar şi altora!...
Şi-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel - mai pe nimic -
Căci ea - flămândă veşnic - se grăbea
Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana!...

Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu...
Şi-atunci -
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Şi s-o ascund sub pat -
Deşi-o iubeam, am renunţat la ea
Şi n-am mai vrut să ştiu cine era!...

Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Şi-a dispărut...
Şi nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut...

Şi totuşi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai...
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Şi-aştepta
O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea!...

Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat...
Şi-n loc s-o mai sărut -
Cum aş fi vrut -
Am început să plâng cu-adevărat!...

Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie!...

Şi-acum,
Cred c-aţi ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tinereţea mea!...                                                             

(Ion Minulescu)

vreme trece... vreme vine...

Lacrimi…

În Copilărie

o auzeam pe Mama

rugându-se:

„ Doamne, dă-mi lacrimi

de-ajuns !”

Tata era plecat, departe în Munţi,

noi,

în jurul aceluiaşi plâns,

dezbrăcaţi şi desculţi.

Risipiţi, ca un fum,

au trecut anii,

cei tulburi 

şi grei.

Mai aud şi acum

Rugăciunea din sufletul ei...

 

Mă voi duce şi eu…

Timpul din mine nu mai are răbdare,

e ca o pasăre în colivie.

Mă voi duce şi eu,

ca fiecare,

clipa aceea

nimeni n-o ştie...

Tot mai aproape de murmurul Mării,

tot mai departe

de umbra mea sunt,

mă voi duce

şi eu,

ca lumina înserării

prin clepsidra acestui cuvânt!

Clipa aceea, când vine,

când pleacă,

nimeni n-o ştie,

creştin ori ateu-

lumea aceasta nu-i mai săracă

nici mai bogată

cu numele

meu...

Nicolae Nicoară-Horia
sursa 

Portret

  Spune poveşti la chitară

- Numele: Mircea Vintilă
- Data şi locul nasterii: 23 martie 1949, Bucureşti
- Starea civila: necăsătorit
- Studiile si cariera:
- A urmat Şcoala de Muzică, a terminat liceul „Gheorghe Lazăr" din Bucureşti şi a absolvit Institutul de Construcţii in anul 1974.
- A debutat la Casa de Cultura a Studenţilor „Grigore Preoteasa" şi, la începutul carierei, a cântat alaturi de Mircea Florian, Doru Stănculescu sau Marcela Saftiuc la primul festival studentesc de folk din anul 1971, la clubul „303" al Politehnicii bucureştene, la clubul Universitas, la „Preoteasa" şi în Cenaclul Flacăra.
- Primului disc, „Pământul deocamdată - Mielul", lansat în anul 1974, i-au urmat încă opt materiale discografice, ce reunesc o mulţime de poezii, poeme şi poveşti, puse pe acorduri fine de chitară.
- în 1992, formează, alături de Mircea Baniciu, Florian Pittiş şi Vlady Cnejevici, grupul Pasărea Colibri.
- Locuieşte în Bucureşti.

Niciodată

Adrian Păunescu, Octavian Bud

Dacă aş fi un bob de grâu

"Dacă aş fi un bob de grâu, aş aştepta cuminte 

Ca să mă coc, răbdând smerit în arşiţa fierbinte.

Apoi, legat cu fraţi de-ai mei, la moară de m-ar duce 

De pietre m-aş lăsa sfărmat, s-ajung făină dulce.

Cînd m-aş vedea trecut de sită, asta mi-ar fi dorinţa: 

Cu rugă de m-ar frământa, plângând, prescurăriţa.

Iar de m-ar pune în cuptor, oricât de-ncins să fie,

O Doamne, ce frumos aş creşte, s’ajung la Liturghie!

Când preotul se roagă-n taină, îngenunchind sfios,

M-aş preschimba, prin Duhul Sfânt, în Trupul lui Hristos.

Şi dacă toate s-ar plini, un dor mi-ar mai rămâne: 

Ca toate boabele de grâu să fie doar o pâine."

 (monahia Nicodema Stoica)