Se afișează postările cu eticheta muzica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta muzica. Afișați toate postările

rugăciune... Cedry2k

dar şi spovedanie....

Ce este omul că-Ţi aminteşti de el?



Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălţat slava Ta mai presus de ceruri. Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit lauda, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrajmaş şi pe răzbunător. Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic:
Ce este omul că-Ţi aminteşti de el? Sau fiul omului că-l cercetezi pe el? 
Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mainilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. Oile şi boii, toate; încă şi dobitoacele câmpului; păsările cerului şi peştii mării, cei ce străbat cărările mărilor. 
Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul!

strana mănăstirii Valaam

Fecioară curată
 
de Sf. Nectarie al Eginei

Paraclisul Maicii Domnului româno-arab


 
interpretează protopsalţii: Mihail Bucă şi Youseph Shattahi

au trecut 5 ani...

                12 octombrie 1935
                                                                                6 septembrie 2007
  
   Luciano Pavarotti a debutat pe scena sălii de opera din Reggio Emilia, în 29 aprilie 1961, cu aria lui Rodolfo din "La Boema" de Puccini. 

#######

 Tenorul italian Salvatore Licitra,  
10 august 1968
 5 septembrie 2011
considerat "urmaşul lui Luciano Pavarotti" în Italia, a încetat din viaţă la fix 4 ani după moartea marelui artist. Născut la 10 august 1968 în Elveţia, din părinţi italieni, Salvatore Licitra a debutat pe scena Scalei din Milano în 1999, iar în 2002 l-a înlocuit pe Pavarotti, în Tosca, pe scena Operei Metropolitane din New York.

niciodată toamna...

(adaptare după Tudor Arghezi)
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid aşternut e câmpul de mătasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-nşirate, ca nişte ulcele
  De vin învechit pe fundul lor de lut,
Stau pe ţărmu-albastru-al rîului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.

Păsările negre suie spre apus,
Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzeşte, risipind în sus
Foile, -n azur.

Cine vrea să plângă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul ne-nţeles,
Şi cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, în şes.
 

VarăAlbastră

Mircea Baniciu s-a născut la Timişoara la data de 31 iulie 1949.

În primul an de facultate este cooptat în trupa Phoenix ca solist vocal, eveniment care avea să-i schimbe în mod cert viaţa. Viitoarea lui carieră de arhitect a început să intre într-un con de umbră, în timp ce se profila tot mai clar aliura unui mare cant-autor. Au urmat 7 ani dintre cei mai frumoşi împreună cu grupul Phoenix, timp în care a imprimat patru albume: Cei ce ne-au dat nume (1973), Mugur de fluier (1974), Meşterul Manole EP (1974), Cantafabule (1975).


Portret

  Spune poveşti la chitară
- Numele: Mircea Vintilă
- Data şi locul nasterii: 23 martie 1949, Bucureşti
- Starea civila: necăsătorit
- Studiile si cariera:
- A urmat Şcoala de Muzică, a terminat liceul „Gheorghe Lazăr" din Bucureşti şi a absolvit Institutul de Construcţii in anul 1974.
- A debutat la Casa de Cultura a Studenţilor „Grigore Preoteasa" şi, la începutul carierei, a cântat alaturi de Mircea Florian, Doru Stănculescu sau Marcela Saftiuc la primul festival studentesc de folk din anul 1971, la clubul „303" al Politehnicii bucureştene, la clubul Universitas, la „Preoteasa" şi în Cenaclul Flacăra.
- Primului disc, „Pământul deocamdată - Mielul", lansat în anul 1974, i-au urmat încă opt materiale discografice, ce reunesc o mulţime de poezii, poeme şi poveşti, puse pe acorduri fine de chitară.
- în 1992, formează, alături de Mircea Baniciu, Florian Pittiş şi Vlady Cnejevici, grupul Pasărea Colibri.
- Locuieşte în Bucureşti.


Niciodată

Adrian Păunescu, Octavian Bud

o mică pauză

...până luni seară. Zile senine!

seară de muzică...

Nu sunt tristă, doar am chef de Albinoni. Sau poate că sunt...?!?

      

unui prieten drag...

...în acelaşi gând
Ion Bănuţa
Tudor Arghezi

  Ion Horea


  Nicolae Labiş 

Valeriu Gafencu



                              "...
Nu plângeţi că mă duc de lângă voi
Sau c-o să fiu zvârlit ca un gunoi
Cu hoţii în acelaşi cimitir
Căci preţul pentru care m-am jerfit
Cerea o viaţă grea şi-o moarte de martir.

Sub crucea grea ce mă apasă sânger
Cu trupu-ncovoiat de neputinţă,
Din când în când din cer coboar-un înger
Şi sufletul mi-l umple cu credinţă;
M-apropii tot mai mult de biruinţă.

Mă plouă-n taină razele de soare,
M-adapă Iisus cu Apă Vie,
Grăuntele zvârlit în groapă-nvie
Cu viaţa  îmbrăcat în sărbătoare;
Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie."
(Valeriu Gafencu)
 

in AgSofia Kabarnos βυζαντινή μουσική

"Dezbrăcatu-m-am pe mine..."
... Kabarnos  în Catedrala Sfânta Sofia

Édith Piaf

   Édith Piaf ( 19 decembrie 1915 - 10 octombrie 1963), cântăreaţă franceză de mare succes, care a consacrat genul "chanson".
   Numele său adevărat era Édith Giovanna Gassion. Şi-a luat pseudonimul "Piaf" (în argot-ul parizian = vrabie) cu ocazia debutului, în anul 1935.
   A avut o carieră furtunoasă, cu sute de piese în repertoriu, şi o viaţă la fel de furtunoasă. Călătoreşte foarte mult, cucerind publicul la fiecare apariţie pe scenă.
   
  La începutul anului 1959, în cursul unui concert triumfal la New York, Édith se prăbuşeşte epuizată pe scenă. Internările în clinici se succed una după alta. În ciuda stării sale de sănătate deplorabile, cucereşte din nou Parisul în 1961 într-un concert în sala Olympia, cu noul său chanson, "Non, je ne regrette rien". După o cură de convalescență în apropiere de Grasse, marea cântăreață încetează din viață în ziua de 11 octombrie 1963, în aceeaşi zi cu scriitorul Jean Cocteau, prietenul şi colaboratorul său. Este înmormântată în cimitirul "Pére Lachaise" din Paris.