Părintele John Mack (6)

CALE CÄ‚TRE CER
A şasea treaptă - Pomenirea morţii



   ÃŽn fiecare zi, în timp ce ne rugăm pentru sufletelor celor adormiÅ£i, ni se pune în atenÅ£ie subiectul celei de-a ÅŸasea trepte: "Pomenirea morÅ£ii". Sfântul Ioan are de spus lucruri importante în această privinţă: "Precum pâinea e cea mai de trebuinţă dintre toate mâncările, aÅŸa aducerea minte de moarte e cea mai de trebuinţă dintre toate lucrările (de curăţire de patimi)". Sau: "Cel ce o aÅŸteaptă pe aceasta în fiecare zi e om cercat. Cel ce o doreÅŸte în fiecare ceas e sfânt".
   Pomenirea motÅ£ii, aducerea aminte constă în aceea că eu voi muri cândva, cu siguranţă, că moartea poate veni în orice moment ÅŸi după aceea va trebui să dau seama de felul în care am trăit această viaţă, toate acestea ne îmboldesc spre o viaţă dumnezeiască. Sfântul Ioan relatează povestea lui Isichie Horevitul (vieÅ£uitor pe Horeb, la poalele muntelui Sinai): "Acesta petrecea totdeauna într-o totală lenevie, neavând nici o grijă de sufletul său. ÃŽmbolnăvindu-se odată cu trupul până la marginea vieÅ£ii, încât părea că peste un ceas va muri, dar venindu-ÅŸi iarăşi în fire, ne ruga pe toÅ£i să plecăm îndată. Zidind apoi uÅŸa chiliei, a rămas înăuntru 12 ani fără să mai iasă vreodată la vreo vorbă cu cineva. Nu mai gusta nimic altceva decât pâine cu apă. (...) când era să se săvârÅŸescă, deschizând uÅŸa, am intrat înăuntru. Åži rugându-l mult, numei atâta am auzit de la el:  IertaÅ£i-mă! Nimenea de va avea pomenirea morÅ£ii nu va putea să păcătuiască vreodată."
   Prietenii mei, în ziua aceea, când ne amintim de toÅ£i cei cu care am avut vreo legătură în viaţă, dar cu care nu mai putem comunica în vreun fel, să Å£inem seama că, foarte curând, ne vom alătura lor în mormânt. Moartea vine la fiecare, ÅŸi la unii vine devreme. ÃŽn mormânt orice deosebire dintre oameni dispare. Unde este cel puternic ÅŸi unde este cel slab? Unde este cel frumos ÅŸi unde este cel urât? Unde este cel cu doctoratul ÅŸi unde este cel care n-a terminat liceul? Nu arată toÅ£i la fel când putrezesc în groapă? Nu o să ne alăturăm ÅŸi noi lor? ViaÅ£a e foarte scurtă! De ce irosim atâta timp încercând să facem această viaţă scurtă ÅŸi trecătoare fericită ÅŸi confortabilă? De ce nu petrecem timpul pregătindu-ne pentru viaÅ£a care urmează, care e veÅŸnică? ViaÅ£a aceea nu are sfârÅŸit. Åži-atunci, sau ne vom bucura în Rai, pentru felul în care am lucrat aici, sau ne vom chinui în focul iadului pentru felul în care n-am lucrat aici. Noi însă trăim ca ÅŸi cum n-am muri niciodată, ceea ce este îngrozitor! IubiÅ£ilor, să ne lipim de înÅ£elepciunea adevărată, să ne amintim de moartea noastră ÅŸi, prin aceasta, să ne pocăim de ataÅŸarea ÅŸi preocuparea aceasta. "Nu e cu putinţă, zice cineva, nu e cu putinţă a străbate ziua de faţă cu bună credincioÅŸie, de nu va fi socotită ca cea din urmă zi a întregii vieÅ£i".
   "Aceasta a fost a ÅŸasea treaptă. cel ce s-a suit pe ea nu va păcătui niciodată. Adu-Å£i aminte de cele de pe urmă ale tale ÅŸi în veac nu vei păcătui (ÃŽntelepciunea lui Iisus, fiul lui Sirah 7,38)".



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu