CALE CĂTRE CER
A şasea treaptă - Pomenirea morţii
În fiecare zi, în timp ce ne rugăm pentru sufletelor celor adormiţi, ni se pune în atenţie subiectul celei de-a şasea trepte: "Pomenirea morţii". Sfântul Ioan are de spus lucruri importante în această privinţă: "Precum pâinea e cea mai de trebuinţă dintre toate mâncările, aşa aducerea minte de moarte e cea mai de trebuinţă dintre toate lucrările (de curăţire de patimi)". Sau: "Cel ce o aşteaptă pe aceasta în fiecare zi e om cercat. Cel ce o doreşte în fiecare ceas e sfânt".
Pomenirea motţii, aducerea aminte constă în aceea că eu voi muri cândva, cu siguranţă, că moartea poate veni în orice moment şi după aceea va trebui să dau seama de felul în care am trăit această viaţă, toate acestea ne îmboldesc spre o viaţă dumnezeiască. Sfântul Ioan relatează povestea lui Isichie Horevitul (vieţuitor pe Horeb, la poalele muntelui Sinai): "Acesta petrecea totdeauna într-o totală lenevie, neavând nici o grijă de sufletul său. Îmbolnăvindu-se odată cu trupul până la marginea vieţii, încât părea că peste un ceas va muri, dar venindu-şi iarăşi în fire, ne ruga pe toţi să plecăm îndată. Zidind apoi uşa chiliei, a rămas înăuntru 12 ani fără să mai iasă vreodată la vreo vorbă cu cineva. Nu mai gusta nimic altceva decât pâine cu apă. (...) când era să se săvârşescă, deschizând uşa, am intrat înăuntru. Şi rugându-l mult, numei atâta am auzit de la el: Iertaţi-mă! Nimenea de va avea pomenirea morţii nu va putea să păcătuiască vreodată."
Prietenii mei, în ziua aceea, când ne amintim de toţi cei cu care am avut vreo legătură în viaţă, dar cu care nu mai putem comunica în vreun fel, să ţinem seama că, foarte curând, ne vom alătura lor în mormânt. Moartea vine la fiecare, şi la unii vine devreme. În mormânt orice deosebire dintre oameni dispare. Unde este cel puternic şi unde este cel slab? Unde este cel frumos şi unde este cel urât? Unde este cel cu doctoratul şi unde este cel care n-a terminat liceul? Nu arată toţi la fel când putrezesc în groapă? Nu o să ne alăturăm şi noi lor? Viaţa e foarte scurtă! De ce irosim atâta timp încercând să facem această viaţă scurtă şi trecătoare fericită şi confortabilă? De ce nu petrecem timpul pregătindu-ne pentru viaţa care urmează, care e veşnică? Viaţa aceea nu are sfârşit. Şi-atunci, sau ne vom bucura în Rai, pentru felul în care am lucrat aici, sau ne vom chinui în focul iadului pentru felul în care n-am lucrat aici. Noi însă trăim ca şi cum n-am muri niciodată, ceea ce este îngrozitor! Iubiţilor, să ne lipim de înţelepciunea adevărată, să ne amintim de moartea noastră şi, prin aceasta, să ne pocăim de ataşarea şi preocuparea aceasta. "Nu e cu putinţă, zice cineva, nu e cu putinţă a străbate ziua de faţă cu bună credincioşie, de nu va fi socotită ca cea din urmă zi a întregii vieţi".
"Aceasta a fost a şasea treaptă. cel ce s-a suit pe ea nu va păcătui niciodată. Adu-ţi aminte de cele de pe urmă ale tale şi în veac nu vei păcătui (Întelepciunea lui Iisus, fiul lui Sirah 7,38)".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu