Sfântul Nicolae Velimirovici - "Hrisostomul Serbiei"

 
1881 - 1956
  Sf. Nicolae Velimirovici s-a născut în sătucul Lelici, din Serbia apuseană. A urmat cursurile Seminarului Sf. Sava din Belgrad, absolvind în 1905. A obÅ£inut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-ÅŸi teza în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford ÅŸi susÅ£inut la Geneva, în franceză, pe tema Filozofija Berklija (Filosofia lui Berkeley), în 1909. La sfârÅŸitul anului 1909 a fost tuns în monahism.
  ÃŽn aprilie 1915, în timpul Primului Război Mondial, a fost trimis de către Biserica Sârbă în Anglia ÅŸi America, unde a susÅ£inut numeroase cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor ÅŸi a popoarelor slave de miazăzi. La începutul lui 1919 se întoarce în Serbia È™i este hirotonit episcop al Jicei, în cadrul Bisericii Ortodoxe Sârbe. ÃŽn 1920 este strămutat în Arhiepiscopia Ohridei din Macedonia, unde, în 1935, a reconstruit cimitirul soldaÅ£ilor germani căzuÅ£i în timpul Primului Război Mondial.
  ÃŽn perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, Episcopul Nicolae este arestat de către naziÅŸti pe când se afla în Mănăstirea Jicia (care a fost la scurtă vreme jefuită ÅŸi dărâmată), fiind apoi închis în Mănăstirea Liubostinia (unde, după o execuÅ£ie în masă, a replicat spunând următoarele: „Aceasta este cultura germană, să ucizi sute de sârbi nevinovaÅ£i, din pricina morÅ£ii unui soldat german?! Åži turcii erau mai drepÅ£i...”). Mai târziu, acest „nou Gură de Aur” a fost transferat în Mănăstirea VoiloviÅ£a (lângă Pancevo), unde a stat închis împreună cu Patriarhul sârb Gavriil Dozici, până la sfârÅŸitul lui 1944.
  La 14 decembrie 1944, a fost trimis în lagărul de la Dachau, împreună cu Patriarhul sârb Gavriil, unde, unele surse (îndeosebi istorici ai Bisericii) consemnează că a fost întemniÅ£at ÅŸi torturat.
  După război, părăseÅŸte Iugoslavia comunistă ÅŸi imigrează în Statele Unite ale Americii, în 1946. Aici va începe să predea în cadrul câtorva seminare creÅŸtine ortodoxe, precum Seminarul Ortodox Sârb Sf. Sava din Libertyville, Illinois, Mănăstirea ÅŸi Seminarul Theologic Ortodox Sf. Tihon, din South Canaan, Pennsylvania (unde a fost rector; aici a ÅŸi murit) ÅŸi Seminarul Teologic Ortodox Sf. Vladimir, din Crestwood, New York.

  ÃŽn perioada dintre cele două Războaie Mondiale, Episcopul Nicolae face câteva vizite în Sfântul Munte, care îi modelează ÅŸi îi preschimbă pentru tot restul vieÅ£ii perspectiva ÅŸi viaÅ£a duhovnicească. ÃŽn această perioadă îl cunoaÅŸte la Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Muntele Athos) pe Sf. Siluan Athonitul ÅŸi îl hirotoneÅŸte în 1930 ierodiacon pe Părintele Sofronie (Saharov); ulterior, după război, în 1952, la Londra, îl încurajează pe acesta să publice scrierile Sfântului Siluan, spunând: "Siluan e mai mare decât toÅ£i ceilalÅ£i sfinÅ£i în dragostea sa! Când citeÅŸti pe toÅ£i ceilalÅ£i, o disperare te cuprinde, dar niciodată nu se întâmplă aÅŸa ceva cu ceea ce a scris Siluan".
  ÃŽn necrologul dedicat Sf. Siluan, publicat în revista misionară a eparhiei sale, Episcopul Nicolae scria:
1866 - 1938
"Despre acest minunat monah nu se poate spune decât un singur lucru: era un suflet plin de blândeÅ£e. Nu sunt singurul care să fi simÅ£it această blândeÅ£e, orice pelerin la Sfântul Munte care l-a întâlnit a simÅ£it această blândeÅ£e. Siluan era un bărbat viguros, înalt; avea o barbă neagră mare ÅŸi, la prima vedere, înfăţiÅŸarea lui nu îl făcea atrăgător pentru cine nu-l cunoÅŸtea. Dar era de ajuns o singură conversaÅ£ie ca să-l iubeÅŸti pe acest om. Vorbea despre nemăsurata dragoste a lui Dumnezeu ÅŸi îi făcea pe păcătoÅŸi să se judece foarte sever pe ei înÅŸiÅŸi. Acest minunat ascet era un simplu monah, dar plin de dragoste de Dumnezeu ÅŸi de aproapele. Din toate părÅ£ile Sfântului Munte numeroÅŸi monahi alergau la el să-i primească sfaturile, dar era deosebit de iubit de monahii de la Hilandari ÅŸi Sfântul Savva care vedea în el pe părintele lor duhovnicesc. Åži pentru mine, Părintele Siluan mi-a fost de un mare ajutor duhovnicesc. SimÅ£eam cum rugăciunea lui mă întărea. La fiecare dintre vizitele mele la Sfântul Munte mă grăbeam să-l vizitez. [...] Cartea vieÅ£ii sale e smălÅ£uită toată de mărgăritarele înÅ£elepciunii ÅŸi de aurul dragostei. E o carte uriaşă ÅŸi nestricăcioasă." 

CărÅ£i traduse în limba romănă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu