"Ajungând Sfânta Teodora aproape de sfârşitul vieţii şi cunoscând că o
cheamă Hristos la cereştile locaşuri, unde este odihna şi desfătarea
tuturor sfinţilor, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i trimită un preot
ca să o împărtăşească cu Preacuratele Taine, înainte de obştescul
sfârşit. Astfel, cu rânduiala de sus, egumenul Sihastriei a observat că
păsările duceau fărâmituri spre Sihla şi a trimis doi fraţi să vadă unde
anume se duc. Călăuziţi de mâna lui Dumnezeu, fraţii au ajuns noaptea
aproape de peştera Sfintei Teodora şi au văzut-o cum se ruga cu mâinile înaltate spre cer, învăluită în lumină de foc. Atunci, înfricoşându-se,
au strigat, iar Cuvioasa i-a chemat pe nume, le-a cerut o haină să se
acopere, căci era goală, şi le-a poruncit să coboare la Sihastria şi să
aducă un duhovnic ca s-o împărtaşească cu Trupul şi Sângele lui Hristos.
Fraţii au mers şi dimineaţă au
adus la peşteră pe ieromonahul Antonie şi ierodiaconul Lavrentie, cu
Sfintele Taine. După ce Sfânta Teodora şi-a făcut cuvenita spovedanie şi şi-a destăinuit viaţa, ostenelile şi ispitele ei, a rostit Crezul, s-a închinat, a primit dumnezeieştile Taine şi, multumind lui Dumnezeu
pentru toate, şi-a dat duhul în mâinile Lui. Apoi, părinţii au făcut
slujba înmormântării şi au îngropat sfântul ei trup în peşteră. Aceasta
s-a petrecut în al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu