în dar, duminica

"Doi prieteni stăteau de vorbă:
- Nu ştiu ce are lumea cu mine, de-mi vorbeşte cu răutate şi cu venin...
- Dumneata eşti de vină, prietene...
- Cum aşa?
- Foarte bine!... Ia hai cu mine!
Şi merseră amândoi pe-o vale frumoasă, dinspre care se înşirau mai multe rânduri de dealuri, în trepte din ce în ce mai mari.
- Ia strigă tare, acum: Te urăsc!...
Celălalt strigă cât putu de tare: Te urăsc!
De îndată, două-trei ecouri îi răspunseră: Te urăsc, te urăsc, te urăsc!...
- Ia strigă acum tare: Te iubesc!...
Acela strigă cât putu de tare: Te iubesc!...
Tot de îndată, ecourile îi răspunseră: Te iubesc, te iubesc, te iubesc!...
- Ai văzut, ..., tot aşa-i şi cu lumea de care te jelui. Ea îţi răspunde cum îi vorbeşti, întocmai ca şi ecourile de adineaori."   

4 comentarii:

  1. Adevarat!
    Multumim pentru minunatul cadou de duminica! îmbratisari

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte adevarat!
    Comorile de care se vorbea in Biblie ca sa le strangem pentru ceruri eu cred ca sunt tocmai acestea: sa raspandesti duh de liniste si dragoste ca prin Tine sa se simta Dumnezeu.
    Multumesc Asia! Saptamana binecuvantata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu toată dragostea! ! săptămână binecuvântată, Melly!

      Ștergere