povestea Aniţei Nandriş din Bucovina

Joi, 25 aprilie 2013, de la ora 17,  Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38, Bucureşti) va găzdui o dezbatere şi o proiecție de film dedicate Aniţei Nandriş-Cudla, autoarea cărţii 20 de ani în Siberia - Amintiri din viaţă. Evenimentul face parte din seria Caractere – Biografii emblematice ale detenţiei politice. Memorialul Durerii, organizată de ICR în parteneriat cu TVR. Actorul Armand Calotă va citi din jurnalul savantului Grigore Nandriş, prof. univ. la Universitatea din Londra, frate cu Aniţa, pagini despre anii deportării sale. 

 Filmul de 50’ reconstituie viaţa Aniţei Nandriş Cudla, după jurnalul ei şi după mărturiile unor membri ai familiei – cei doi fii, Dumitru şi Vasile, şi dr. Gh. Nandriş, vărul acesteia. Jurnalul reprezintă una dintre cele mai pregnante mărturii despre deportarea siberiană, fiind comparat cu scrierile lui Soljeniţân. „După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară“, spunea Monica Lovinescu. Manuscrisul cărţii i-a fost încredinţat lui Gh. Nandriş în 1982, la Cernăuţi. În mai 1991, dr. Gh. Nandriş a trimis manuscrisul (360 de pagini, cu un scris caligrafic) Editurii Humanitas care l-a publicat în acelaşi an. Cartea a fost distinsă de Academia Română, în 1992, cu Premiul "Lucian Blaga".

Ce s-a întâmplat în satul Mahala, satul Aniţei? Cum a ajuns familia ei în Siberia? Într-o singură noapte – 6-7 februarie 1941 – au fost împuşcaţi de grănicerii ruşi, lângă satul Lunca 300 de ţărani.  Într-o altă noapte – 12 spre 13 Iunie 1941 – din aceeaşi comună au fost deportate, pentru exterminare în Siberia, 602 persoane.În această listă publicată pentru prima dată în „Memorialul Durerii“, familia Aniţei figurează la nr. 14-18. O treime dintre cei 602 deportaţi sunt copii sub 15 ani, iar alţi 76 sunt copii sub 5 ani.

Această ţărancă de 36 de ani se trezeşte în miez de noapte smulsă din casa ei de către NKVD (Securitatea sovietică) cu trei copii mici (11, 14 şi 7 ani) lângă ea, despărţită de soţ pentru totdeauna şi înghesuită într-un vagon pentru vite, ticsit cu alte victime.  Este dusă dincolo de Cercul Polar printre sloiurile de gheaţă ale fluviului Obi. Aniţa şi cei trei fii ai ei s-au întors acasă în 1961, după 20 de ani de surghiun.

Filmul reconstituie, prin portretul Aniţei, statura ţăranului bucovinean şi tăria sa în confruntarea cu comunismul.

Accesul publicului este liber.