Dumitru Stăniloae îl descrie pe Nichifor Crainic cu următoarele cuvinte: ”Nichifor Crainic este cel dintîi teolog român din epoca modernă a istoriei noastre care scoate teologia din cercul strîmt şi ocolit al specialiştilor, prezentînd-o, într-o formă impunătoare, atenţiunii generale a lumii intelectuale.... Nichifor Crainic înnoieşte prin reactualizarea tradiţiei într-o teologie care se mulţumea cu cîteva coji din această tradiţie, primite pe calea şi de multe ori prin interpretarea ocolită a teologiilor apusene”, săvîrşind “o adevărată restaurare a teologiei româneşti în duhul ortodox”.
Ion Nichifor Crainic (n. Ion Dobre, 22 decembrie 1889, Bulbucata, judeţul Vlaşca - 20 august 1972, Mogoşoaia lângă Bucureşti) a fost un scriitor, poet, ziarist, om politic, editor, filosof (creator al curentului gândirist, adept legionar şi teolog român, cunoscut ca unul dintre principalii ideologi antisemiţi din România. Pe plan politic s-a plasat la extrema dreaptă şi a fost adeptul tendinţelor tradiţionaliste religioase, susţinând că România trebuie să rămână credincioasă moştenirii spirituale creştin-ortodoxe.
- A studiat teologia la Bucureşti şi a obţinut doctoratul în filosofie la Viena
- Profesor de teologie la Seminarul Teologic de la Bucureşti şi la Facultatea de Teologie de la Chişinău
- Creatorul curentului gândirist axat pe „autohtonism” şi aflat la extrema dreaptă a scenei politice
- Poet, publicist, editor, redactor, pedagog, teolog, Secretar General al Ministerului Cultelor în guvernul legionar.
- Directorul ziarului "Calendarul" apărut la Bucureşti în 25 ianuarie 1932, suspendat la 24 martie 1932 din ordinul guvernului aflat atunci la conducerea ţării, reapare la 9 iunie al aceluiaşi an, continuându-şi activitatea până la finele anului 1933, când, pe 29 - 30 decembrie, este din nou suspendat pentru poziţia sa deschis legionară.
- După suspendarea ziarului "Calendarul" Nichifor Crainic şi alţi conducători şi teoreticieni legionari sunt arestaţi şi internaţi la închisoarea Jilava.
- În 1940 este ales membru al Academiei Române şi reconfirmat post-mortem în 1994.
- Ministru al propagandei în perioada dictaturii militare a lui Ion Antonescu.
- Secretar General la Ministerul Cultelor în timpul guvernării legionare.
- Închis pentru acţiuni politice, atât în România interbelică cât şi în perioada comunistă.
- Deţinut politic sub regimul comunist între anii 1947-1962.
- Eliberat la 26 apr. 1962 de către autorităţile comuniste este cooptat în redacţia revistei oficiale „Glasul Patriei", destinată intelectualilior români din străinătate, unde devine redactor, până la pensionare în 1968.
Distincţii:
- Laureat al Premiului Naţional pentru poezie (1930)
- Doctor honoris causa al Universităţii din Viena (1940)
Republicări postume:
- Poezii. Memorii scrise în timpul detenţiei: "Zile albe, zile negre" (1991).
- Sfinţenia - împlinirea umanului, Curs de teologie mistică (1993)
- Nostalgia paradisului (1994)
- Puncte cardinale în haos (1996 şi 1998)
- Ortodoxie şi etnocraţie (1997)
- Ţara de peste veac. Poezii antume: 1916-1944 (1997)
- Dostoievski şi creştinismul rus (1998)
- Spiritualitatea poeziei româneşti (1998)
- Teologie şi filosofie. Publicistica 1922-1944, Editura AIUS, Craiova, 2010
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Întrebat-am vântul, zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor.
Întrebat-am luminata ciocârlie,
Candela ce legănă-n tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.
Întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric
Tainele necuprinse de cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufniţa: Când va cădea
Marele-ntuneric, vei vedea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu