Varlaam Moţoc - Mitropolit al Moldovei

   Mitropolitul Varlaams-a născut în jurul anului 1580, dintr-o familie de răzeşi din Borceşti (Neamţ), sat dispărut situat lângă Târgu Neamţ. Numele său de mirean a fost Vasile Moţoc.

   De tânăr şi-a îndreptat paşii spre Schitul Zosim de pe valea pârâului Secu, unde a învăţat carte, şi-a dezvoltat talentul de vorbitor şi scriitor şi a deprins limbile slavonă, latină şi greacă. Pe locul schitului, Vornicul Nestor Ureche şi soţia sa Mitrofana au ctitorit, în 1602, Mănăstirea Secu în care a început să funcţioneze şi o şcoală.

   Tânărul Vasile Moţoc a intrat în obştea noii mănăstiri, unde a fost călugărit cu numele de Varlaam. Fiind bun povăţuitor, ajunge pe treptele ecleziastice cele mai înalte, fiind numit egumen al mănăstirii.

   Varlaam s-a ocupat în continuare cu studiul cărţilor, îndeosebi cele religioase, traducând Scara (Leastvita) Sfântului Ioan Scararul (1618). Mai târziu, pentru strădaniile şi virtuţile sale el a fost cinstit cu rangul de arhimandrit.

   În 1628, ca urmare a faptului că era sfetnic de încredere al Domnitorului Miron Barnovschi, a fost trimis într-o misiune ecumenică la Moscova şi Kiev. Întors în ţară, primeşte vestea morţii Mitropolitului Anastasie Crimca (1629) şi pe cea a înlăturării Domnitorului Miron Barnovschi, ceea ce îl determină să se retragă la Mănăstirea Secu. În scurt timp însă, în anul 1632, în timpul domniei Voievodului Alexandru Iliaş, Arhimandritul Varlaam a fost chemat la Iaşi şi numit în fruntea Mitropoliei Moldovei in locul Mitropolitului decedat Atanasie (1629-1632). Ca nou mitropolit, Varlaam reuşeşte să aibă multe realizări, mai ales că reuşeşte să-şi atragă şi sprijinul Domnitorului Vasile Lupu. Sprijinit şi de Sfântul Mitropolit Petru Movilă al Kievului, Mitropolitul Varlaam reuşeşte chiar înfiinţarea primei tipografii româneşti din Moldova, în anul 1640, pe care a instalat-o la Mănăstirea "Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi. De asemenea, în 1645 a convocat un sinod al ierarhilor din Moldova şi Ţara Românească, cunoscut ca Sinodul de la Iaşi.

   Mitropolitul Varlaam s-a numărat, în anul 1639, între cei trei candidaţi propuşi pentru ocuparea scaunului de Patriarh ecumenic al Constantinopolului. În timpul Mitropolitului Varlaam al Moldovei a fost zidită frumoasa şi renumita biserică a Mănăstirii "Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi, ctitoria cea mai cunoscută a Domnitorului Vasile Lupu. În anul 1641, în aceasta biserică, a adus moaştele Cuvioasei Sf. Parascheva, dăruite Domnitorului Vasile Lupu de Patriarhia Ecumenica de Constantinopol.

   În anul 1640, cu ajutorul Domnitorului Vasile Lupu, reuşeşte să întemeieze la Iaşi, prima şcoala de grad înalt din Moldova, după modelul Academiei Duhovniceşti de la Kiev, înfiinţată acolo de Sfântul Ierarh Petru Movilă.

   Drept reacţie la propaganda calvină din Transilvania a redactat „Cartea care se cheamă Răspunsul împotriva Catehismului Calvinesc”, prima scriere românească de polemică teologică.

     În aprilie 1653 s-a retras la mânăstirea Secu, unde a decedat în anul 1657, 18 august.

    La propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, în data de 12 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a înscris în rândul sfinţilor din calendar pe învăţatul Mitropolit Varlaam al Moldovei, cu zi de pomenire la 30 august.

Operă:

• Cazania sau Cartea românească de învăţătură

   Cazania lui Varlaam, considerată de Iorga, drept opera cea mai populară a epocii noastre vechi, conţine primele versuri în limba română, intitulate Stihuri în stema domniei Moldovei, prin care este recunoscut meritul domnitorului Vasile Lupu în tipărirea cărţii. Cazania are două părţi: partea I cuprinde extrase din Evanghelie şi comentariul lor pentru 32 de duminici; partea a II-a povesteşte vieţile sfinţilor, ordonate calendaristic, de la Simion Stîlpnicul (1 septembrie) pînă la Tăierea capului Sfîntului Ioan (29 august).

    Nicolae Manolescu, în Istoria critică a literaturii române desprinde următoarele trăsături ale operei: frumuseţea limbii utilizate -vorbeşte pe înţelesul tuturor, presărând explicaţiile cu întrebări retorice şi cu îndemnuri, arta povestirii -este primul nostru povestitor, înfăţişînd ţărăneşte chestiunile teologice.

• Jitiile (biografiile de asceţi şi martiri) oferă cititorului materialul din care se inspirau şi pictorii populari. Unele sunt adevărate basme, care au mişcat imaginaţia multor ascultători.

• Fonetismele arhaice şi regionale - elementele de sintaxă arhaică, ca dovezi despre evoluţia limbii: „dirept acela loc”.
• Răspunsul împotriva Catehismului calvinesc; opera este un pamflet conceput în scopul de a-i apăra pe ardeleni de calvinism şi de pericolul deznaţionalizării. Scrisă liber de orice izvor, cartea fierbe de indignare sub învăluirile cuminţi ale frazei.

  Proorocii despre vremurile din urmă

  După plecarea mitropolitilor fanarioţi vor urma oameni nevrednici la scaunul Moldovei, care vor încerca să vândă dreapta credintţă.
  Amestecurile de credinţă drept-măritoare, cu cele papistăşeşti şi păgaâeşti nu vor mai fi o urâciune şi o urgie în faţa lui Dumnezeu.
  Oamenii se vor vinde între ei, vor fi tăieri de sabie între fraţi pentru putere şi ranguri pământeşti.
  Moldova va fi ruptă şi împărţită după bunul gust al puterii de la Răsărit, prin sfaturi mârşave şi ticăloase.
  La vremea din urmă, o fiară roşie cu multe capete va înghiţi întreaga Europă creştină, iar oamenii se vor sălbătici mai rău ca fiarele.
  Oamenii se vor înrăi şi vor strica obiceiurile pământului, înmulţindu-se între ei ca dobitoacele, fără nici o ruşine, lepădând Sfânta Taină creştină a nunţii.
  Vor defăima obiceiurile creştineşti, dedându-se la tot felul de obiceiuri străine, iar păgânii se vor amesteca cu sângele creştinesc. Mare urgie va fi atunci.

  Domnii pământului vor fi oamenii vânduţi satanei, care nu vor mai purta grija poporului drept-credincios.
  Moşiile strămoşeşti vor fi călcate cu japca şi luate de străini după bunul lor plac, lucru ne mai întâlnit în curgerea timpului în Moldova.
  Biserica strămoşească va fi ruşinată de noile obiceiuri păgâneşti şi papistăseşti, aduse cu sila de vlădicii lor cu apucături sataniceşti. Oamenii afierosiţi lui Hristos cu slujbă veşnică, vor lepăda sfântul chip şi făgăduinţa înaintea lui Hristos, dedându-se la viaţa lumească dinainte.
  La vremea din urmă, pământurile nu-şi vor mai da roada lor, pădurile vor fi tăiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde moşiile fără ruţine, uitând că strămoşii lor le-au păstrat cu sabia.
  Legile creştineşti ale ţării vor fi lepădate, iar hrisoavele voievodale vor fi luate în râs, iar conducătorii netrebnici vor face legământ cu fiara apocaliptică.
  Vlăstarele moldoveneşti, urmaşii domnilor şi boierilor de demult, se vor deda la obiceiuri şi apucături ieftine.
  Barbaţii vor schimba obiceiul Dumnezeiesc al demnităţii lor şi se vor acoperi cu straie femeieşti, iar femeile vor umbla precum bărbaţii.
  Adunările din sărbători şi toate obiceiurile pământului vor fi schimbate în obiceiuri şi apucături sălbatice, păgâneşti, aducând în Moldova, în locul jocului de sărbatoare, jocuri de la sălbatici.
  La vremea de apoi, pe pământurile Moldovei, va domni sărăcia, jalea, moarte, spaima, frica şi omul nu va mai fi stăpân în bătătura lui.
  Vor pune Domnii pământului biruri şi legi cum n-au mai fost de la întemeierea Moldovei.Vor pune biruri şi pe aerul lăsat de Dumnezeu.
  Fiarele pământului şi păsările şi dobitoacele îşi vor schimba firea lor şi vor apărea altfel de dobitoace, iscodite după mintea omului, care vor fi slabe la trup şi fără de folos.
  La vremea cea din urmă, oamenii se vor strânge unii lângă alţii în tot felul de născociri, lepădând truda satului, munca va fi o ruşine, ruşinea va rămâne un obicei, iar cei drepţi vor fi socotiţi nebuni. Se vor înşela unii pe alţii, crezând că asta e legea lui Dumnezeu.
  Şi în cele din urmă, ultima rânduială a pământului: se vor dezgropa oasele strămoşilor şi părinţilor noştri, vor fi dărâmate bisericile, vor fi lepădate rânduielile creştineşti şi vor ieşi un soi de oameni, care tot în numele lui Dumnezeu vor face biserici fără cruce, vor nesocoti Sfânta Jertfă şi în cele din urmă o vor amesteca în slujire cu păgânii.
  Aşa arată Apocalipsa Sfintei Cărţi a Scripturii că la vremea din urmă, când veţi vedea urâciunea pustiirii în locu cel sfânt, războaiele pe alocuri, urgiile şi uciderele între oameni, lepădarea pruncilor din pântecele femeieşti şi oameni căutând liniştea de la un capăt în altul al pământului, când graiurile se vor amesteca ca altă dată în Babilon şi sfârşitul va fi aproape.
  Moldova cea frumoasă şi bogată, plină de daruri Dumnezeieşti, plină de locaşuri sfinte, plină de oameni harnici şi credincioşi, va cădea în mâinile păgânilor şi necredincioşilor, iar căderea ei va fi mai grea decât căderea Constantinopolului la vremea măritului nostru domn Ştefan cel Mare şi Sfânt.
  Binecuvântat a fost pământul Moldovei şi neruşinată a fost ocara oamenilor, care prin faptele şi apucăturile lor stricate, vor întoarce pe voievozi în morminte şi vor face pe strămoşi să lăcrimeze sub glie, stând cu fruntea plecată în faţa Măritului Stăpân Hristos, pentru ruşinea lăsată de urmaşii lor.

consemnat de Paul de Alep

  Document din Moldova, dat de mitropolitul Varlaam mitropolitului Macarie cu prilejul călătoriei prin Moldova, adus de la pustnicii da la schitul lui Zosima din ţinuturile Neamţului cu titlul: «Proorocii despre vremurile din urmă şi căderea creştinească a Moldovei»