Honoré de Balzac - romancier, critic literar, eseist, jurnalist şi scriitor francez.


   Este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic ÅŸi a romanului fantastic.
  
   Apreciat de critica literară (Gérard Gengembre, G. Vannier), cât ÅŸi de filozofi ca Alain, Albert Béguin, Balzac a fost privit ca fiind un vizionar de către Albert Béguin.
   Datorită complexităţii operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât ÅŸi de cea de astăzi, ca aparÅ£inând unei categori deja existente, aparte.
   El a creat un adevărat monument, "Comedia umană" (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui componenţă intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane ÅŸi eseuri) ÅŸi 48 lucrări neterminate. Ideea continuităţii dintr-o lucrare în alta, a uninii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée.

Operă:
   Primul succes al lui Balzac “Les Chouans” 1829, iniÅ£ial publicat sub numele de “Le Dernier Chouan”) a fost urmat de “La Peau de chagrin” (1831). ÃŽn următorii 20 de ani el a scris o vastă colecÅ£ie de romane ÅŸi scurte poveÅŸti cunoscută sub numele “La Comédie humaine”. Aceasta, cea mai de seamă lucrare a sa, este o reproducere a societăţii franceze a timpului său, ilustrând în detaliu peste 2000 de personaje specifice fiecărei clase sociale ÅŸi profesii. Cele mai importante romane din ”Comedia umana” sunt:
  • 1832: Louis Lambert;
  • 1833: Eugénie Grandet;
  • 1833 - 1839: Patologia vieÅ£ii sociale;
  • 1834: ÃŽn căutarea absolutului ("La Recherche de l’absolu");
  • 1835: MoÅŸ Goriot ("Le Père Goriot");
  • 1837: Iluzii pierdute ("Les Illusions perdues");
  • 1837: César Birotteau;
  • 1847: VeriÅŸoara Bette ("La Cousine Bette");
  • 1847: Vărul Pons ("Le Cousin Pons").
Calităţile lui Balzac care îi depăşesc defecte precum lipsa stilului literar, critica, tendinţa spre melodramă, sunt: originalitatea, marea putere de observaţie şi imaginaţia sa. Scurtele sale poveştioare includ părţile cele mai bune din limbaj, dar încercările de a scrie dramă au eşuat.

   Alte romane ale autorului:
  • 1829: Fiziologia căsătoriei ("Physiologie du mariage");
  • 1830: Gobseck;
  • 1832 - 1837: Povestiri hazlii ("Contes drôlatiques");
  • 1833 - 1844: Ilustrul Gaudissart ("L'Illustre Gaudissart");
  • 1835: Crinul din vale ("Le lys dans la vallée");
  • 1837: Istoria măririi ÅŸi decăderii lui César Birotteau ("Histoire de la grandeur et de la décadence de César Birotteau");
  • 1838: Casa Nucingen ("La maison Nucingen");
  • 1839 - 1847: Strălucirea ÅŸi suferinÅ£ele curtezanelor ("Splendeurs et misères des courtisanes");
  • 1844: Ţăranii ("Les paysans");
  • 1831: Pielea de ÅŸagri ("Le peau de chagrin");
  • 1835: Séraphita.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu