invitaţie la teatru

Tache, Ianke şi Cadâr, de Victor Ion Popa

partea I

partea a-II-a

distribuţie:

Gheorghe Dinică, Radu Beligan,  Marin Moraru, Valentin Uritescu, Monica Davidescu, Mihai Călin şi Silvia Năstase.

   Într-un mic orăşel de provincie de la 1900 se stârneşte o furtună când doi tineri de religii diferite vor să se căsătorească - ea este evreică, el este ortodox şi în micul orăşel nu s-a mai văzut aşa ceva. Furtuna din comunitate nu o vedem propriu zis, dar îi simţim ecourile ajunse până în familiile celor doi. Tinerii au copilărit împreună, prăvălioarele părinţilor lor fiind  uşă în uşă, pe aceeaşi stradă. Crescând împreună, au ajuns să se placă firesc, pe negândite.

   O prietenie de o viață îi leagă pe taţii lor, Tache şi Ianke, precum şi pe vecinul Cadâr, negustor şi el. Un creştin, un evreu şi un turc – pare începutul unui banc – sunt prieteni de-o viaţă şi nu şi-au pus niciodată problema diferenţei de credinţă sau de cultură până când copiii lor, crescuţi în această normalitate, se hotărăsc să se căsătorească. Comunitatea se opune şi părinţii sunt nevoiţi şi ei să se împotrivească, pentru a nu fi ostracizaţi la bătrâneţe.

   Piesa este superbă ca scriitură, replicile sunt pline de umor și geniu, atmosfera de provincie leneşă, comuniunea mucalită între negustori, totul e de o perfecţiune greu de egalat în literatura dramatică română. Piesa a fost jucată de mai multe generaţii de monştri sacri.

  Victor Ion Popa ( 29 iulie 1895 - 30 martie 1946) a fost un om de teatru şi literat polivalent care a adus, prin opera sa dramatică, regizorală şi pedagogică, o contribuţie însemnată la evoluţia teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale.

   A fost un scriitor de mare talent, autorul unor piese apreciate de marele public precum şi de critica literară:

• Sfârlează cu fofează;
• Meşterul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu (biografia lui Aurel Vlaicu, unul din pionierii aviaţiei);
• Velerim şi Veler Doamne (ecranizat de Sergiu Nicolaescu sub titlul Osânda, cu Amza Pellea în rolul principal).

  Piesele sale alternează între tabloul idilic care face să dispară contradicţiile realităţii şi drama sumbră, cu referire de critică socială, cu final ce alunecă spre tragic. Pentru tematică se refugiază în lumea burgheză, sătească, viaţa pitorească, sau în liniştea târgului patriarhal. Victor Ion Popa a considerat că piesele sale au nevoie de cultivarea tradiţiei patriarhale, respectiv de combatarea arivismului şi a prostiei.

  Creaţia dramaturgică 

  Din variata sa creaţie dramaturgică se desprind câteva lucrări care relevă preocuparea pentru dramă şi pentru comedia sentimentală:

• Ciuta, Bucureşti, 1924;
• Păpuşa cu piciorul rupt, Bucureşti, 1926;
• Pufuşor şi Mustăcioară, Bucureşti, 1926;
• Floare de oţel, Bucureşti, 1930;
• Muşcata din fereastră, Bucureşti, 1930;
• Shakespeare în infern, Bucureşti, 1932;
• Velerim şi Veler Doamne, Bucureşti, 1933;
• Vicleimul, cu un desen de Lena Constante, Bucureşti, 1934;
• Acord familiar, Bucureşti, 1935;
• Cuiul lui Pepelea, Bucureşti, 1935;
• A fost odată un război, Bucureşti, 1936;
• Încercarea, Bucureşti, 1936;
• Povestiri cu prunci şi cu moşnegi, Bucureşti, 1936;
• Sfîrlează cu fofează, Bucureşti 1936;
• Plata birului. Deşteaptă pământului. Căţelul sau aşa ceva..., cu desenele Lenei Constante şi ale autorului, Bucureşti, 1937;
• Ghiceşte-mi în cafea, Bucureşti, 1938;
• Mironosiţele, Bucureşti, 1938;
• Take, Ianke şi Cadâr, Bucureşti, 1938;
• Maistoraşul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu, I-III, Bucureşti, 1939;
• Bătaia, Bucureşti, 1942;
• Cantonament buclucaş, Bucureşti, 1942;
• Cântecele mele, Bucureşti, 1946;

Ediţii postume

• Teatru, ediţie îngrijită de Ştefan Cristea, prefaţă de Sanda Radian, Bucureşti, 1958;
• Velerim şi Veler Doamne. Floare de oţel, Bucureşti, 1958;
• Scrieri despre teatru, ediţie îngrijită de Vicu Mândra şi Sorin Popa, prefaţă de Radu Beligan, Bucureşti, 1969;
• Ghiceşte-mi în cafea, ediţie îngrijită de Cornel Simionescu, prefaţă de N.I. Popa, Bucureşti, 1972;
• Un om îndurerat, ediţie îngrijită şi prefaţă de Sorin Popa, Bucureşti, 1973;
• Mic îndreptar de teatru, ediţie îngrijită şi postfaţă de Virgil Petrovici, Bucureşti, 1977;
• Muşcata din fereastră, ediţie îngrijită şi prefaţă de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1984;
• Velerim şi Veler Doamne. Floare de oţel, ediţie îngrijită de Ion Neaţă, Timişoara, 1985.