Mircea Vulcănescu - Să nu ne răzbunaţi!

  Mircea Vulcănescu (3 martie 1904 -  28 octombrie 1952, Aiud) a fost un filosof, sociolog, economist şi profesor de etică român.

   La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temniţă grea. Judecarea recursului s-a prelungit pînă în ianuarie 1948, cînd instanța a menţinut pedeapsa din ’46.

  Închis la Aiud, alături de majoritatea elitei româneşti, Mircea Vulcănescu a ţinut o serie de conferinţe considerate subversive de torţionari, pentru că le menţinea oamenilor moralul. A fost izolat, la fel ca alţi 12  "bandiţi" din celula sa, în hrubele secţiei 1. Acolo au fost dezbrăcaţi în pielea goală şi lăsaţi într-un frig cumplit, neavînd paturi sau scaune pe care să stea. Epuizat, unul dintre deţinuţi a căzut din picioare după câteva ore. Vulcănescu s-a aşezat pe ciment, ca o saltea pentru cel doborît, salvîndu-i viaţa. 

  Filosoful a murit însă pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămîni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Avea 48 de ani şi a lăsat un îndemn: "Să nu ne răzbunați!".

  Casa în care a locuit se găsește pe strada Popa Soare, la nr. 16 A.

 

Principalele publicaţii

• Teoria și sociologia vieții economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui sat (1932)
• În ceasul al 11-lea (1932)
• Cele două Românii (1932)
• Gospodăria țărănească și cooperația (1933)
• & als, D. Gusti și școala sociologică de la București, București, Institutul Social Român, 1937;
• Războiul pentru întregirea neamului (1938)
• Înfățișarea socială a două județe (1938)
• Dimensiunea românească a existenței (1943)
• Către ființa spiritualității românești, București, Editura Eminescu, 1996;
• Bunul Dumnezeu cotidian: studii despre religie, ed. Marin Diaconu, București, Humanitas, 2004;
• Chipuri spirituale. Prolegomene sociologice, ed. Marin Diaconu, București, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, 2005.