29 octombrie 1875 - 18 iulie 1838
Regina Maria a României a fost de o frumuseţe rară, afimă biografii săi. Brunetă, cu ochii albaştri-argintii, scânteietori, regina Maria a fost iubită şi admirată pentru hotărârea pe care o arăta în toate acţiunile la care participa.
În timpul primului război mondial era prezentă permanent pe front, printre răniţi, împărţind mâncare, paturi şi medicamente, sfidând exploziile din jur.
Femeie energică, mamă, soţie, diplomat, soldat, artistă şi colecţionară de artă, a fost numită de contemporani "regina-bărbat", antologică fiind pentru acea vreme afirmaţia ambasadorului Franţei la Bucureşti, Charles de Saint-Aulaire "Există un singur bărbat la palat şi acela este regina."
Despre amorurile reginei s-au făcut multe speculaţii, fiind bănuită că fiica sa Maria-Mignon a apărut după o relaţie cu aghiotantul său, Zizi Cantacuzino, iar ultimii doi copii, Ileana şi Mirea, ar fi rodul iubirii cu prinţul Barbu Ştirbei.
Chiar şi cauza morţii a fost considerată suspectă, generând multe suspiciuni şi speculaţii.
Trupul neînsufleţit al reginei a fost depus la Castelul Pelişor, iar pe 24 iulie au avut loc funeraliile naţionale. Ritualul a fost asemănător unui soldat cavalerist, iar în urma sicriului s-a aflat calul reginei, cu cizmele ei de călărie legate de şa.
A fost înhumată lângă Ferdinand, Carol I şi Elisabeta, la Curtea de Argeş.
Inima sa, pe care şi-a dorit-o îngropată la Balcic, se află în prezent la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu