în dar, duminica...

Dragostea vindecătoare...
La marginea unui râu, un om vroia cu orice chip să scape de câinele său, deşi acesta era un animal bun şi recunoscător. Luându-l în braţe, l-a aruncat în apă, crezând că animalul se va îneca şi astfel va scăpa de el. Însă, bietul câine a înotat cu greu până la mal, după care s-a aşezat cuminte la picioarele stâpânului său. Acesta, supărat că nu reuşise, l-a împins înapoi în apa, dar câinele a ieşit iar. De-a dreptul furios, acesta a ridicat din nou animalul în braţe, dar vrând să-l arunce cât mai departe, a alunecat pe malul noroios şi s-a prăvălit cu tot cu câine în apă. Neştiind să înoate, a început să ţipe şi să se zbată. Când să se ducă cu totul la fund, a simţit cum cineva îl apucă de gulerul hainei şi îl trage încet spre mal. Scos din apă mai mult mort decât viu, ud tot şi speriat, omul a înţeles că i-a scăpat viaţa tocmai câinele pe care încercase să îl omoare. Ruşinea i-a cuprins sufletul. I-a mulţumit lui Dumnezeu că au scăpat amândoi cu viaţă, după care şi-a mângâiat cu recunoştinţă câinele atât de credincios şi au plecat împreună spre casă. 

6 comentarii:

  1. De ce cateodata trebuie sa fim întai rai, fara inima si un biet animal trebuie sa ne dea o lectie de iubire? Daca consideri ca nu esti în stare sa ai grija de un animal, de ce îl mai iei, sa îl chinui? (nu ma refer la tine, asa în general!) Induiosatoare pilda ta, poate mai descide ochii unora! O duminica frumoasa si binecuvantata îti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  2. o pilda pe care ar trebui sa o citim saptamânal, nu care cumva sa ni se încetoseze mintea si sa facem lucruri de care mai târziu chiar si noi ne-am rusina!
    o duminica minunata!

    RăspundețiȘtergere
  3. Daruri cu învăţăminte...mulţumim!
    De multe ori "aruncăm" de lângă noi ceea ce ne incomodează: lucruri, amintiri, oameni, situaţii, încercări...povara asumării e uneori prea grea, deşi e întotdeauna mântuitoare.

    Seară cu pace, dragă Anastasia!

    RăspundețiȘtergere