"Sus să avem inimile, doamnă!.."

"Astăzi, când toţi fiii pe care i-am născut au intrat în pământ înaintea mea, când anii mi s-au împuţinat şi eu ca iarba m-am uscat, nu aş putea îndura lumina soarelui strălucind deasupra de nu aş avea întipărit în suflet chipul luminos al domnului Neagoe, un domn ales şi dăruit de Dumnezeu. Când rănile amintirilor se desfac, îi aud aevea glasul ce-mi porunceşte, ca atunci când era în viaţă: "Sus, să avem inimile, doamnă!"... Căci din voia lui Dumnezeu am avut cinstea de a-i fi doamnă şi de a cârmui împreună, vrem de mulţi ani, Ţara Românească.

(...)

Răsfoiesc în tăcere filele îngălbenite în care mâinile sfinte ale Măriei sale au însemnat cuvintele spuse nouă de Patriarhul Nifon, adevărate nestemate culese din învăţăturile Sfinţilor Părinţi:

Dumnezeu este aerul sufletului nostru, fiule Neagoe. Fără El, asemeni unei păsări, noi nu putem a ne ridica de la pământ. Fără Domnul, viaţa noastră este praf şi tină şi nu se deosebeşte cu nimic de a târâtoarelor care au pământul ca hană, fericire şi mormânt. Însă cine Îl are pe Dumnezeu ca pe văzduhul în care trăieşte şi din care îşi trage duhul, acela are aripi de vultur şi se avântă spre înălţimile cerului. Omul însă este mândru şi nu vrea să vieţuiască după voia lui Dumnezeu, lui îi place să se conducă el însuşi după mintea sa şi nu înţelege că nu are destulă pricepere pentru a face binele fără Dumnezeu. Întotdeauna trebuie să ne rugam ca Domnul să ne povăţuiască ce anume să facem şi Domnul nu ne va lăsa să rătăcim."