Fenomenul dependenţei / părintele Vasílios Thermós

  "Subiectul nostru de astăzi îl constituie un paradox pe care îl trăieşte omul contemporan. Mai exact, ne preocupă opţiunea acestuia pentru diverse dependenţe, taman în toiul unei epoci în care, cu mari eforturi, şi-a cucerit şi îşi savurează independenţa, proclamată festiv! Paradoxul constă în faptul că, pe măsură ce creşte independenţa exterioară a omului faţă de orice fel de constrângeri, apar tot mai multe moduri de constrângere a libertăţii interioare.

  În studiul fenomenului dependenţei, eu sunt de părere că este de folos o abordare generală, „macroscopică”, ca problemă unitară, astfel încât să se poată studia cauzele culturale şi psihologice. 

  În caz contrar, există primejdia ca această problematică să fie abordată fragmentar şi să conducă la măsuri nesatisfăcătoare. 

  Desigur, uneori se fac auzite puncte de vedere care încearcă să explice în fel şi chip amploarea fenomenului dependenţei, păreri care invocă de obicei o cauză unică; de pildă, unii o atribuie desacralizării societăţii noastre, alţii, indiferenţei clasei politice şi a poliţiei, iar alţii, decăderii morale a vremurilor în care trăim etc.

  Deşi toate interpretările de mai sus exprimă un adevăr, eu, personal, am senzaţia că o concepţie mai profundă asupra fenomenului nu a fost dezvoltată îndeajuns nici în spaţiul social, nici în cel bisericesc. Din această cauză, suntem lipsiţi de posibilitatea unei acţiuni eficiente şi multilaterale, atât preventive, cât şi terapeutice.

  Pentru început, care este semnificaţia clinică a dependenţei, din punct de vedere psihiatric?

  Experienţa arată că, pentru psihicul uman, dependenţa vizează una din următoarele situaţii:

1) [Dependenţa] este un mod de exprimare a deprimării şi, în acelaşi timp, un mijloc de “consolare” a acesteia.

2) Dependenţele sunt un fel de improvizaţii antidepresive, şi, din punct de vedere clinic, sunt echivalente drogurilor.

3) [Dependenţa] este o exprimare a patologiei compulsive, sub forma acumulării de informaţii, sau de cumpărături, sau de plăceri.

4) [Dependenţa exprimă] iluzia oamenilor cu personalitate de limită (borderline personality) că au dobândit o identitate şi că şi-o pot modifica după voia lor.

 

5) [Dependenţa ca] mod de manifestare a patologiei perversiunilor sexuale.

  În consecinţă, pentru ca o populaţie atât de diversă să tindă către acelaşi comportament dependent, [înseamnă că] neapărat trebuie să existe şi condiţii de altă natură, cu alte cuvinte, condiţii care să nu fie clinice şi care să funcţioneze ca “organizatori”. Iar aceste condiţii sunt chiar factorii socio-culturali contemporani care, fără îndoială, s-au înmulţit într-o măsură de neconceput în comparaţie cu trecutul recent.

  Deşi fenomenul dependenţei a existat în toate timpurile şi în toate locurile, cauzele amplificării acesteia în ultima perioadă trebuie căutate în tranziţia de la modernitate la postmodernitate. Mai precis, acest fenomenul dependenţei este echivalent cu trecerea de la cuvânt, la experiere, şi de la a fi convins, la a fi sedus."

sursa