în dar, duminica...

Înţelepciunea patriarhului

Patriarhul Pavle al Serbiei

Un boem, care adesea petrecea timpul la cafeneaua cu denumirea "?", în apropierea Patriarhiei, de câte ori îl vedea pe Patriarh, traversa în fugă strada, pentru a lua binecuvântare de la Sfinţia Sa. Iar odată îi zise: 

- Sfinţia Voastră, noi doi suntem cei mai buni oameni din tot Belgradul acesta! La care Patriarhul Pavle (al Serbiei) replică: 

- Suntem, dar după ce golim câteva pahare, nu mai suntem buni de nimic!

#

La masa de prânz în Palatul Patriarhiei mai mulţi episcopi, printre ei si Patriarhul Pavle. Printre altele, ajunse pe masă şi farfuria cu măsline. Toţi ştiu că Patriarhul ţine la ideea că organismului uman îi sunt optim necesare doar şase măsline. Dar vlădica Ştefan a apucat să ia opt măsline. 

- Sfinţia Voastră, eu am luat cu două mai mult. Ce să fac? 

- Acuma ţine ceea ce ai luat, iar mâine să iei cu două mai puţin - răspunse Patriarhul.

#

  În clădirea Patriarhiei adesea se repovesteşte dialogul Patriarhului purtat cu diaconul care-l însoţeşte peste tot, pe când plecau să facă slujbă în biserica de la Banovo brdo. 

- Cum vom merge? Cu automobilul? - întrebă diaconul. 

- Cu autobuzul! - răspunse Patriarhul cu hotărâre. 

- E aglomeraţie, e înăbuşitor in autobuz, şi nici nu-i aproape... 

- Mergem! - zise din nou scurt Sfinţia Sa.

- Dar... - mergând în urma Sa, diaconul avansă un argument nou, major - Sfinţia Voastră, este vară, multă lume merge la Ada Ciganlija [cel mai vestit ştrand], autobuzele sunt pline de lume despuiată. Nu e potrivit... 

- Ştiţi, părinte - se întoarse Patriarhul Pavle - fiecare vede ceea ce doreşte! 

#

 Patriarhul Pavle, după cum este cunoscut, a continuat să trăiască la fel şi după ce s-a mutat la Belgrad. Belgrădenii îl întâlneau adesea pe stradă, în tramvai, în autobuz... 

#
  
Îndreptându-se, precum îi este obiceiul, la slujba de vecernie de la Catedrală, zări parcate o mulţime de automobile mari, negre.

- Ale cui să fie atâtea automobile luxoase? 

- Ale episcopilor noştri, Sfinţia Voastră! Au venit cu ele la şedinţa Sinodului - răspunse preotul care-l însoţea. 

- O..., cu ce ar fi mers dacă nu ar fi depus votul sărăciei?!

#

 

Pe când vlădica Pavle era episcop de Raska şi Prizren, Episcopia respectivă avea doar un automobil, un Wartburg. El era folosit în general pentru transporturi în interesul bisericii. Episcopul Pavle se urca rar, căci umbla mai mult pe jos. Odată, când a venit la dânsul în vizită un apropiat al său de pe vremea seminarului teologic, Ştefan, episcopul Zicej, cu un Peugeot după ce au pornit să viziteze câteva localităţi din episcopie, vlădica Pavle a zis: 

- Frate Ştefane, chiar că e bun Wartburgul ăsta al tău!

#
 
Altă dată, Patriarhul călătorea undeva cu avionul. Când se aflau deasupra mării, avionul a intrat într-o zonă de turbulenţe şi a început să se zdruncine. Un vlădică tânăr, care şedea lângă Patriarh, l-a întrebat ce vor face dacă avionul va cădea în mare. Patriarhul Pavel i-a răspuns netulburat: „Socotesc că pentru mine asta ar fi drept. În viaţa mea am mâncat atâţia peşti, încât va fi drept să mă mănânce acum ei pe mine”.

#
 
„Într-o zi, când ne vom înfăţişa înaintea strămoşilor noştri, să nu ne fie ruşine de ei, nici lor să le fie ruşine de noi”.



(Patriarhul Pavle al Sebiei a trecut la Domnul pe 15 noiembrie 2009)