Cedry2k

Domenii activitate: Muzica. 

       Gen muzical: hip-hop

Nu ascult hip hop. Nici nu am ştiu de existenţa acestui  Cedry2k până astăzi, când am primit pe mail o piesă de-a lui: 
"Clipa shimbării  2". 
Am ascultat-o, am căutat informaţii despre el şi iată ce-am găsit:

 sursă interviu

Foloseşti în multe dintre piesele tale metafora războiului pentru a descrie situaţia actuală din România. Cum vezi tu lupta şi raportul de forţe în care se află cele două tabere?

Lupta are tabere foarte clare din punctul meu de vedere. Pe de o parte, e clar suntem noi, toţi, cei care muncim pentru te miri ce, toţi cei care plătim taxe şi impozite nejustificat de mari pentru nişte servicii de mizerie, cei care contribuim o viaţă pentru o pensie din care n-ai nici cum să mănânci, şi lista continuă la nesfârşit, nu are rost să bat apa-n piua.

Pe de altă parte, mai puţin evident pentru unii, se pare, sunt ,,jmecherii” din politică, cei care au dus ţara într-un semicolaps şi au îndatorat milioane de oameni la bănci, cei care au legalizat drogurile puternice din magazinele de tip Spice, guvernanţi indolenţi, naivi sau supuşi intereselor corporatiste care coincid, în mare, cu interesele Uniunii Europene, bancherii şi conducătorii Băncii Naţionale (Mugur Isărescu face parte, de vreo doi ani, din Comisia Trilaterală, cunoscută drept unul din cele trei mari organisme care controlează economia mondială, iar pe Adrian Vasilescu l-am văzut într-o reclama(!!!), încercând să convingă oamenii că exploatarea (cu cianură) de la Roşia Montană ar aduce noi locuri de muncă. Sunt curios dacă domnia sa ar lasă pe cineva la care ţine să lucreze acolo…).

Oricum, lista e interminabilă, de la parlamentari care au votat legi în interes propriu până la administrația prezidenţială, care blochează din start încercări repetate şi curajoase de aplicare a noi modele economice care ar putea scoate economia din colaps. (Recent, dl. profesor Florian Colceag, unul dintre cei mai mari şi prolifici matematicieni români la ora actuală, președinte IRSCA, a suferit un accident cel puţin dubios, fiind lovit pe trotuar, de o maşină scăpată de sub control. Eu nu cred în coincidenţe de-astea, mai ales dupa ce domnului profesor i s-au respins, ani în şir, tot felul de iniţiative legislative privind aplicarea inventicii româneşti în economie, retehnologizare, reprofesionalizare, pe scurt un plan amplu (care include aportul unor mari inventatori şi oameni de ştiinţă români) de redresare a economiei, fără mijloace externe, aspect despre care, personal, cred că e explicaţia problemelor domnului profesor).

Mai avem bişniţari, medici indiferenţi, preoţi pedofili, poliţişti corupşi care lucrează mână în mână cu tot felul de gangsteri cinici şi cu funcţionari locali (vezi cazul Paul Kedves, unde poliţia a declarat caz de sinucidere deşi condiţiile în care a fost găsit Paul denotau clar o răzbunare mafiotă, iar manevrele procedurale făcute de Poliţia Giurgiu au fost de-a dreptul medievale).
Aş continua la nesfârşit dar mă indispun complet. Referitor la raportul de forţe, balanţa e clar înclinată în favoarea celor care au puterea şi controlează statul.

În ”Zilele fricii” e vorba de o instigare la luptă. Crezi că românii au vocaţia protestului?

Este, într-adevăr, o aparentă instigare la lupta fizică şi până la urmă vom ajunge şi acolo în ritmul ăsta, e evident. Dar până atunci e vorba de violența ideilor, cea care face ascultătorul să fie torturat un pic la rândul lui de nedreptăţile comise de autorităţi.
Cât despre protest, nu ştiu dacă există o asemenea vocaţie. E vorba de mai multi factori psihologici, sociologici, morali şi culturali care te împing la protest şi mai ales la un anumit mod de a o face.
Pentru unii poate fi chiar temperamentul, dar cred că pentru cei mai multi români marea piedică este însăşi naivitatea lor. Lipsa de educaţie te face vulnerabil, naşte temeri șşi complexe, societatea te tratează ca pe un nimic şi mulţi au început să creadă că reprezintă asta. De altfel, nici presa nu face o treabă excelentă în sensul ăsta, speculând tragicul în scop comercial sau participând la o propagandă evidentă. Mi-a rămas, de exemplu, în minte o ştire cu titlul ,,Străinii ne permit sa poluăm mai mult!”
Nu te poţi numi ziarist dacă nu faci anchete şi în continuare mulţi dintre ei speculează sau bat câmpii fără milă în ziare pe care le citeşti în 5 minute, asta dacă nu te mulţumeşti cu nişte pamflete triste.
Protestul îl fac oamenii demni, dar în România demnitatea şi respectul de sine nu prea atârnă în balanţă faţă de grija zilei de mâine şi teroarea instaurată de guvern.

Ce părere ai de modul în care au protestat românii de curând? Unii le-au reproşat românilor că ar fi fost prea paşnici. Sunt ei capabili de violenţe? Ar trebui să fie mai îndrăzneţi?

Referitor la faptul ca au protestat, evident că nu poate fi decât un lucru bun. Disperarea te scoate în stradă, e bine să ai o părere despre orice, cu atât mai mult despre niște manevre politice criminale care te privesc.  Şi nu cred că ar trebui sa fie mai violenţi, cel puţin nu fizic şi, mai ales, nu încă.
Cineva, nu mai ştiu cine, zicea că Forţa fără Inteligenţă e Tiranie şi că Inteligenţa fără Forţă e inutilă.
Mă îndoiesc că românii au conştientizat deja concepte precum capitalismul sau importanța libertăţii naţionale. Oricum, indiferent de ce credem noi, cei mai înfometaţi vor fi întotdeauna mai violenţi, cei mai inculţi vor fi întotdeauna mai uşor de minţit şi de frustrat.
Cred că românii ar trebui să fie mai conştienţi şi mai bine organizaţi, cred că trebuie să înceapă să se informeze mai mult şi mai ales să filtreze mai atenţi informaţiile, în funcţie de sursă, formă, conţinut şi mai ales efect general obţinut. Oricum, cât timp motivaţia este păstrarea demnității individului sau a altor valori fundamentale, nicio formă a protestului nu mi se pare prea violentă, în schimb dacă nu este organizată ar putea fi una inutilă, cu efecte grave mai ales pentru iniţiatori şi deci, neinspirată.

Ai votat?

Am votat. Evident, neducându-mă.

Cine crezi că a fost cel mai prost preşedinte al României şi de ce? Ce ar trebui să se întâmple cu actualul Guvern? I-ar fi României mai bine fără el?

Poate părea cam radical ce zic, dar cred că România, în toată istoria ei de republică, nu a avut ca preşedinte un lider adevărat. Greu de spus cine a fost cel mai prost.
Cel mai puţin periculos criminal cred că a fost Constantinescu, dar şi pasivitatea e la fel de gravă.
Iliescu a chemat minerii să omoare oameni şi le-a mulţumit, crescând la el în curte tot felul de combinatori care şi-au băgat mâna până la umăr în buzunarele noastre.
Despre Băsescu ce să mai zic, în afară de faptul că vinde ţara mai repede şi mai neobservat decât a vândut flota? A, da, mai zic şi că e maniac de putere, pun pariu cu orice psiholog. Normal, ar fi ideal să cadă guvernul, sa plece departe şi să vină înapoi când îl chem eu.
Evident că ne-ar fi mai bine să ne luam ţara înapoi de la FMI, să ne luăm banii înapoi de la toţi securiştii, şefii şi şefuleţii de agenţii şi subecretariate inutile inventate de paraziţii ăştia care au făcut toate combinaţiile posibile şi cred că au şi patentat câteva în plus.
Într-o lume corectă, mulţi din ei ar face ani mulţi de puşcărie. Sau muncă silnică, să vadă şi ei cum e.

 

Vezi vreo şansă ca România să o ducă vreodată mai bine? Ce ar trebui să se întâmple pentru asta?

Sunt mult prea multe lucruri care trebuie să se schimbe pentru a putea spera la un trai decent. Nici măcar nu le-aş numi schimbări, e timpul să ne reinventăm.
În primul rând, cred sincer că oamenii ar trebui să îşi deschidă inima şi mintea, faţă de ei şi cei din jurul lor.
Cred că abia din acel moment sunt şanse reale să schimbăm ceva în: sistemul econimico-financiar, educaţional, mentalitate, supra-conştientizare a ceea ce reprezentăm pe plan spiritual individual, funcţionarea instituţiilor de stat, servicii, nivel de trai, salarii, promovarea mai adecvată şi reimplementarea unor valori care să nu pună în pericol în nici un fel drepturile umane (o legislaţie mai dură vis-à-vis de corupţie, poluare, abuzuri judiciare, discriminări de orice fel, fiscalitate), o lege mai elaborată şi mai restrictivă asupra monopolului comercial, care ar creşte, corect dealtfel, şansele întreprinzătorilor mici şi mijlocii.
Statul (liber) ar limita mult mai mult puterea băncilor, care în caz de colaps, primesc, culmea, fonduri uriaşe din partea guvernelor, bani primiţi prin taxe, evident, de la contribuabili.
Personal, pledez cu toată convingerea pentru un Tribunal al Poporului peste Curtea Constituţională.
Toate astea trebuie reglementate direct printr-o Constituţie adaptată la nevoile psiho-socio-culturale actuale, o Constituţie mult mai amplă şi mai bine elaborată care să asigure poporului un control real asupra organismelor care-l guvernează şi administrează. Bineînţeles că astea nu se pot face fără sacrificii mari, oamenii trebuie să regândească întreg conceptul de consum şi, implicit, un nou sistem de repartizare a resurselor.

Dacă ar fi să-i urezi ceva lui  Traian Băsescu, ce i-ai spune?

Nu pot să reproduc aici ce i-aş transmite direct. Dar, prin voi, îi zic să se ducă la un psihiatru şi să lase la cârmă pe cineva care mai poate schimba direcţia vasului care se duce spre cascadă. Copiii noştri n-au nicio vină că toate partidele principale existente au fost deja la guvernare şi au găsit soluţii pentru jumătate de milion de oameni care asigură funcţionarea regimului, lăsând de izbelişte alte 22 de milioane. Dar ca să aibă efect ce zici trebuie în primul rând ca interlocutorul să aibă intenţia de a te auzi. Şi sunt sigur că nu e cazul…

Cum te raportezi la criza economică? Ai simţit-o pe pielea ta?

Nu ştiu ce să zic de criză, nu cred în aşa ceva, în România e austeritate cel puţin de când mă ştiu eu, plus că această aşa-zisă criză e de fapt un efect normal şi previzibil al consumului exagerat provocat de monopolul marilor corporaţii, principalele finanţatoare, dealtfel, a actualului Guvern Mondial. Acelaşi guvern care finanţează Banca Mondială, care nu mai poate de grija noastră şi ne dă bani într-una. Nu mai sunt resurse. Cel puţin nu altele în afară de cele care le asigură lor controlul lejer asupra populaţiei.

Ce-i sfătuieşti pe fanii tăi să facă pentru a o duce mai bine?

Eu deocamdată am eşuat în asta, nu prea am ce să-i sfătuiesc. Totuşi, le spun să vadă şi să nu uite că lumea se schimbă accelerat anii ăştia, că nu vor putea realiza nimic cât timp se lasă decimaţi, nu vor putea schimba mare lucru cât timp sunt singuri şi că trebuie să lupte în primul rând pentru nişte idealuri comune şi abia apoi pentru scopuri personale. Conştiinţa colectivă e suma conştiinţelor individuale şi asta e salvarea, în nici un caz împrumuturile de la FMI.

Este muzica o cale prin care îţi descarci frustrarea faţă de ce se întâmplă în România? Cât de eficientă este?

Da, asta reprezintă ceea ce fac. Este unul din modurile mele de a reacţiona la ce se întâmplă în jur. Oricum, îmi place să cred că e vorba de mult mai mult decât de nişte refulări, e vorba mai mult de exprimarea tranşantă a ceea ce cred şi simt, de intransigenţa ideilor.
Ambalajul poate fi dur pentru unii, dar mesajul meu general este unul optimist, eu ţip că mă doare şi pentru că vreau să fiu explicit, nu ca să sperii pe cineva sau să înveninez populaţia. Nu cred că am adevărul absolut, dar vreau să-i instig pe toţi la căutarea lui.
Ca să mă întorc la scopul pieselor mele, sincer, pentru mine contează mai mult ce efect au asupra celorlalţi, mai puţin asupra mea.

Ce-ţi propui să schimbi prin piesele tale cu mesaj social şi politic? Ai uneori îndoieli că eforturile tale ar putea fi în van?

Indirect, am zis deja ce-mi propun. Orice schimbare care face un om cinstit să traiască mai bine, din orice punct de vedere, e îndeajuns ca să mă motiveze şi să nu facă munca mea în van. Păstrez legătura cu mulţi dintre susţinătorii mei care îmi spun că, trecând peste aspectul pecuniar, nu e degeaba ce fac. Dacă măcar unul dintre ei a fost sincer, atunci a meritat. Îmi place să cred că pun oamenii pe gânduri, chiar dacă mulţi nu sunt de acord cu tot ce zic. E normal, suntem diferiţi şi instabili.
Oamenii sunt pasivi pentru că sunt demotivaţi şi frustraţi, dar sper că, odată cu trecerea timpului, la conducerea României vor ajunge şi lideri adevăraţi care vor indica un alt traseu, spre lumină, de data asta.