începutul slovei A

Avva Antonie 
Zis-a avva Antonie: părinţii cei de demult, când mergeau în pustie, întâi se vindecau pe sine şi, făcându-se doctori aleşi, vindecau şi pe alţii. Iar noi, ieşind din lume, mai înainte de a ne vindeca pe noi singuri, îndată începem a vindeca pe alţii şi întorcându-se boala asupra noastră, se fac nouă cele de pe urmă mai amare decât cele dintâi şi auzim de la Domnul zicând : Doctore, vindecă-te mai întâi pe tine.

Era cineva, ce vâna prin pustie dobitoace sălbatice şi a văzut pe avva Antonie glumind cu fraţii şi s-a smintit.
Iar bătrânul, vrând să-l încredinţeze pe el că trebuie câte puţin să se pogoare fraţilor, i-a zis lui : pune săgeata în arcul tău şi întinde. Şi a făcut aşa. Şi a zis lui: întinde iarăşi. Şi a întins. Şi iarăşi i-a zis: întinde.
Şi a zis lui vânătorul: de îl voi întinde peste măsură, se frînge arcul.
Zis-a lui bătrânul: aşa şi la lucrul lui Dumnezeu, dacă peste măsură vom întinde cu fraţii, degrab se rup. Deci trebuie câteodată şi câte puţin a ne pogorî fraţilor.
Acestea auzind, vânătorul s-a umilit. Şi mult folosindu-se de la bătrânul, s-a dus.
Şi fraţii întărindu-se, au mers la locul lor.

 S-au dus oarecari fraţi la avva Antonie şi i-au zis lui: spune-ne nouă cuvânt, cum să ne mântuim ? Zis-a lor bătrânul: aţi auzit Scriptura? Bine vă este vouă. Iar ei au zis: voim să auzim şi de la tine, părinte. Şi a zis lor bătrânul: zice Evanghelia: de te va lovi cineva peste faţă cea dreaptă a obrazului, întoarce-i lui şi pe cealaltă. Zis-au lui: nu putem face aceasta. Zis-a lor bătrânul: de nu puteţi întoarce şi pe cealaltă, măcar pe aceea una s-o suferiţi. Zis-au lui: nici aceasta nu putem. Zis-a bătrânul: dacă nici aceasta nu puteţi, nu daţi în locul aceluia ce aţi luat. Şi au zis ei: nici aceasta nu putem. Deci, zis-a bătrânul, ucenicului său: fă-le puţină fiertură căci sunt neputincioşi. Dacă aceasta nu puteţi şi aceea nu voiţi, ce să vă fac vouă? De rugăciuni este trebuinţă.

 A zis iarăşi: va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor.
 Trei părinţi aveau obiceiul, în tot anul, de mergeau la fericitul Antonie. Şi cei doi îl întrebau pentru gândurile sale şi pentru mântuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tăcea, neîntrebându-l nimic. Iar după multa vreme i-a zis avva Antonie lui: iată, atâta vreme ai de când vii aici şi nimic nu mă întrebi ! Şi răspunzând fratele, i-a zis: destul îmi este numai să te văd, părinte.

2 comentarii:

  1. Frumos si interesant inceput draga Asia!
    O zi buna si usoara daca esti la munca!
    Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere