În vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu; şi, după ce a
văzut toate, iar vremea fiind spre seară, a plecat la Betania cu cei
doisprezece. A doua zi, plecând din Betania, a flămânzit şi, văzând de
departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în
el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic în el, decât numai frunze,
căci nu era încă vremea smochinelor. Atunci a grăit Iisus către smochin,
zicând: de acum înainte nimeni să nu mai mănânce în veci rod din tine.
Iar ucenicii au auzit aceste vorbe. Apoi au venit în Ierusalim şi,
intrând în templu, Iisus a început să dea afară pe cei care vindeau şi
pe cei care cumpărau în templu; şi a răsturnat El mesele schimbătorilor
de bani şi scaunele neguţătorilor de porumbei. Şi nu îngăduia să mai
treacă cineva cu vreun vas prin templu şi-i învăţa, zicându-le: oare, nu
este, scris: casa Mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate
neamurile? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Şi au auzit
cărturarii şi căpeteniile preoţilor şi căutau în ce chip să-L piardă,
căci se temeau de Dânsul, pentru că tot poporul era uimit de învăţătura
Sa. Iar când s-a înserat, Iisus a ieşit afară din oraş. A doua zi,
dimineaţa, trecând, au văzut smochinul uscat până la rădăcină şi,
aducându-şi aminte, Petru, I-a zis: Învăţătorule, iată smochinul pe care
L-ai blestemat s-a uscat. Şi, răspunzând, Iisus le-a zis: aveţi
credinţă în Dumnezeu, căci adevărat vă spun vouă că cel ce va zice
muntelui acestuia, ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în
inima lui, ci va crede că ceea ce zice se va face, orice va zice el se
va face.
Ev. Marcu 11, 11-23
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu