Cei trei prieteni 
Se
povesteşte că un om a fost acuzat, odată, de o faptă pe care n-o
făcuse. Pentru a scăpa de pedeapsă, cineva trebuia să depună mărturie că
omul acesta este nevinovat. S-a dus el la cei trei prieteni pe care îi
avea şi i-a rugat ca, a doua zi, să meargă împreună cu el la judecător
şi să-l scape astfel de pedeapsă.
A doua zi, primul prieten s-a scuzat
că nu mai poate veni. Al doilea l-a urmat până la uşa tribunalului, însă
acolo s-a răzgândit şi a făcut cale întoarsă. Cel de-al treilea
prieten, pe care omul contase cel mai puţin, a intrat, a depus mărturie
pentru el şi l-a salvat, redându-i astfel libertatea.
La fel se întâmplă cu fiecare dintre noi. Cei trei prieteni pe care îi avem în viaţă şi care ar putea vorbi despre noi, aşa cum suntem cu adevărat, sunt averea noastră, rudele noastre şi toate faptele bune pe care le-am făcut. Însă, când murim, realizările noastre, fie ele cât de mari, rămân aici, fără să ne ajute cu ceva. Rudele ne urmează până la groapă, dar rămân şi ele tot aici, în lumea aceasta. Doar faptele noastre bune, cel de-al treilea prieten, sunt cele ce ne urmează şi dincolo de moarte, arătându-I lui Dumnezeu adevărul despre sufletul nostru. De aceea, valoarea unui om este dată de faptele bune pe care le-a făcut.
La fel se întâmplă cu fiecare dintre noi. Cei trei prieteni pe care îi avem în viaţă şi care ar putea vorbi despre noi, aşa cum suntem cu adevărat, sunt averea noastră, rudele noastre şi toate faptele bune pe care le-am făcut. Însă, când murim, realizările noastre, fie ele cât de mari, rămân aici, fără să ne ajute cu ceva. Rudele ne urmează până la groapă, dar rămân şi ele tot aici, în lumea aceasta. Doar faptele noastre bune, cel de-al treilea prieten, sunt cele ce ne urmează şi dincolo de moarte, arătându-I lui Dumnezeu adevărul despre sufletul nostru. De aceea, valoarea unui om este dată de faptele bune pe care le-a făcut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu