Sbornicul

   I   II III

În momentele sfinte, când lumina blândă a serii pătrunde tainic prin micile ferestre în biserici, învăluindu-ne într-o atmosferă de taină şi de har, sufletul ni se îndreaptă către Dumnezeu, după cuvintele Proorocului David: „Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea ta…” (Ps. 140,2). Dacă rugăciunea este „plugăria sufletului” şi „însoţirea şi unirea omului şi a lui Dumnezeu şi susţinătoarea lumii”, ea trebuie să aibă anumite calităţi pentru a fi primită de Dumnezeu. Ori această carte, Sbornicul, tocmai acest lucru încearcă să ne înveţe: cum să ne rugăm, cum să-i dedicăm viaţa lui Dumnezeu prin rugăciune şi paza minţii, precum şi diferite călăuziri duhovniceşti.