Gândirea trebuie rafinată prin suferinţă

"Nu te încrede prea mult minţii tale; gândirea trebuie rafinată prin suferinţă, căci altfel nu va rezista încercării acestor vremuri crude.

...
Vremurilor noastre le este dat un fel de viaţă duhovnicească mult mai modest, pe care episcopul Ignatie Briancianinov, în excelenta sa carte Arena (o ai?), îl numeşte "viaţă după povăţuire" - şi anume, trăirea potrivit poruncilor lui Dumnezeu aşa cum sunt propovăduite în Sfintele Scripturi şi de către Sfinţii Părinţi, cu ajutorul celor ce sunt în vârstă şi mai experimentaţi. Un "stareţ" poate da porunci; dar un "povăţuitor" dă sfaturi, pe care trebuie să le verifici în practică.
...
 Învaţă înainte de toate să te afli la pace cu situaţia duhovnicească care ţi-a fost dată, şi să te foloseşti la maxim din ea. Dacă situaţia ta este stearpă duhovniceşte, nu lăsa aceasta să te descurajeze, ci lucrează cu mai multă tărie la ceea ce poţi face pentru viaţa ta duhovnicească. Deja este foarte important să participi la Taine şi la slujbele obişnuite ale bisericii. Dincolo de acestea, trebuie să faci rugăciunile obişnuite de dimineaţă şi de seară împreună cu familia ta şi să ai lecturi duhovniceşti - totul pe măsura puterilor tale şi a posibilităţilor îngăduite de circumstanţe.
...
 Compromisul creştin în gândire şi în vorbă, precum şi nepăsarea în faptă, au deschis calea către izbânda puterilor absurdului, ale Satanei, ale Antihristului. Veacul actual al absurdităţii este dreapta răsplată a creştinilor ce nu au reuşit să fie creştini.
...
 Deşi pare să fie aproape, noi nu cunoaştem vremea sfârşitului. Deşi apropiată, ea se situează încă în viitor, iar acum, în prezent, avem doar aceeaşi luptă de veacuri împotriva puterilor nevăzute, împotriva lumii şi împotriva patimilor noastre, pe al cărei rezultat ni se va hotărî soarta veşnică. Să luptăm atunci cât timp mai este încă zi, cu timpul şi cu armele pe care Atotmilostivul Dumnezeul nostru ni le-a dat!
...
 Vremurile noastre, înainte de toate, cheamă spre nevoinţe smerite şi tăcute, cu dragoste şi simpatie pentru alţi luptători pe calea vieţii duhovniceşti ortodoxe şi cu o hotărâre profundă care nu descurajează din cauza atmosferei nefavorabile. Şi noi, creştinii vremurilor de pe urmă, suntem chemaţi să lucrăm cu stăruinţă asupra noastră, să ascultăm de părinţii duhovniceşti şi de autorităţi, să ducem o viaţă ordonată cu cel puţin un minim de disciplină duhovnicească şi cu lectură regulată a literaturii duhovniceşti ortodoxe de care Sfantul Paisie a fost principalul răspunzător în a o înmâna vremurilor noastre, să ne privim păcatele şi căderile proprii şi să nu îi judecăm pe ceilalţi. Dacă facem aceasta, chiar şi în vremurile noastre groaznice, putem nădăjdui – din mila Domnului – la mântuirea sufletelor noastre."

din învăţăturile părintelui Serafim Rose

(13 august 1934 - 2 septembrie 1982)