Nu te mai suport

Nimeni nu s‑a supărat vreodată că pe din afară castanele au ghimpi care înţeapă, că nucile au coaja groasă verde, care înnegreşte mâinile, că migdalele au înveliş tare, care trebuie spart, şi nimeni n‑a încetat să le mănânce pentru că aceste fructe creează greutăţi la curăţat, ci fiecare, în linişte, înlătură ghimpii cei din afară, îndepărtează coaja greu de curăţat şi se bucură de fructul gustos.
De ce oare să nu se întâmple acelaşi lucru şi în relaţiile noastre cu semenii? De ce să nu ne îngrijim cu aceeaşi linişte şi răbdare, calm şi simplitate, de aflarea frumuseţii ascunse a sufletului semenilor, care există cu siguranţă în toţi?
Când îl iubeşti pe aproapele tău, admiri „diamantul” care se găseşte înlăuntrul lui şi inima ta se bucură. Când nu‑l iubeşti, te agăţi de „pietrele” şi de „mărăcinii” lui şi‑ţi îmbolnăveşti inima. 

Eu nu am reuşit să fac faţă provocării acestei săptămâni  :(                 

Doamne miluieşte!

Postul Naşterii Domnului... a doua săptămână

Provocarea săptămânii: postul auzului, al urechii, al curiozităţii... Nu-mi trebuie să aud cuvinte despre alţii!
înfrânarea de la zgomotele cele nefolositoare: simple politeţuri, bârfă, ştire, muzică...

Vorbele pot răni

Se încheie astăzi săptămâna în care mi-am propus să tac, în cuvânt şi-n gând...   De mâine, altă provocare...

Înainte de asta, vă recomand o cărticică: Vorbele pot răni de Vasilios Bacoianis. O puteţi descărca gratuit de aici. Spor la citit!

Postul Naşterii Domnului ... prima săptămână

Provocarea săptămânii: postul gurii, limbii, glasului, gândului...

înfrânare de la vorbele cele de ruşine... vorba, cuvântul, şoapta, bârfă, defăimare...

sinaxar

14 noiembrie
Începutul Postului Naşterii Domnului / naşterea cea după trup...

Sfântul Apostol Filip

unul din ceata dintâi, a celor doisprezece, împreună-cetăţean cu Andrei şi cu Petru apostolii, 

cel care întâlnind pe Natanael, i-a zis:

"Am aflat pe Cel despre Care a scris Moise în Lege şi prooroci,

 pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret"

Sfântul Grigorie Palama

 Sfântul Grigorie Palama este un mare părinte şi învăţător al întregii Biserici. 

Învăţătura sa despre îndumnezeirea omului şi participarea la 

 energiile necreate ale lui Dumnezeu exprimă esenţa vieţii duhovniceşti ortodoxe.

Sfântul Alexandru Nevski, canonizat în anul 1547 de Biserica Ortodoxă Rusă. 

Alexandr Iaroslav ”Nevski” (1220-1263 d. Hr.), 

Sfânt al Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost una dintre 

cele mai importante personalități istorice ale Rusiei medievale. 

El a fost conducătorul Novgorodului şi apoi al întregii Rusii 

într-o perioadă foarte dificilă pentru lumea slavă din Est.

Lavra Sf Alexandru Nevski din Sankt Petersburg

în gând

14 noiembrie

....în faţa icoanei se tace...   inima se roagă, inima sângereză, inima îngenunchează.

Bucură-te, vădirea vicleşugului tăinuit!

Sfântul Mare Mucenic Mina

11,11, în fiecare an

 

Potrivit tradiţiei, după ce Sfântul Mina a fost decapitat, trupul lui a fost luat de sora sa care, împreună cu câţiva soldaşi, l-au dus la Alexandria pentru a fi pus într-o biserică. În momentul în care persecuţia împotriva creştinilor a încetat, un înger i s-a arătat Patriarhului Atanasie al Alexandriei, spunându-i să ia trupul Sfântului Mina şi să-l ducă în Deşertul de Vest. La câţiva kilometri de Alexandria, la marginea Lacului Mariut, camila care ducea trupul Sfântului, nu a mai vrut să se mişte, chiar dacă a fost forţată. Au interpretat acest lucru ca pe un semn de la Dumnezeu şi au îngropat trupului Sfântului Mina în acel loc.

Multă vreme nu s-a ştiut nimic de trupul Sfântului Mina, până când locul în care a fost înmormântat a dăruit vindecare în mod miraculos unui pastor şi turmei sale bolnave. Din Sinaxarul etopian aflăm: "Şi Dumnezeu a vrut sa arate locul trupului Sfantului Mina. Si era in acel desert un anume pastor, si într-o zi o oaie care suferea de boala scabiei s-a dus în acel loc şi s-a scufundat în apa micului izvor din apropierea locului şi s-a rostogolit prin el şi s-a vindecat pe loc. Şi când păstorul a văzut lucrul acesta şi a înţeles miracolul, s-a minunat peste măsură. După aceea, obişnuia să ia praf de pe acel altar şi să-l amestece cu apă şi să îl pună pe oi şi dacă erau bolnave de scabie, erau vindecate pe loc. Şi obişnuia să facă asta tot timpul şi astfel îi vindeca pe toţi care veneau la el".

Locul a devenit atât de cunoscut, încât şi fiica împăratului Constantin cel Mare a fost vindecată aici de lepră. În urma acestei minuni, Sfântul Mina i s-a aratat în vis împăratului şi i-a descoperit ca în acel loc se află înmormântat trupul său. Ca mulţumire, împăratul va construi o biserică, în care a aşezat racla cu moaştele Sfantului. Aşa va lua naştere oraşul Sfântului Mina, unul din cele mai vestite locuri de pelerinaj din lume. Mentionam ca sunt cateva versiuni care il inlocuiesc pe Constantin cu imparatul de la sfârşitul secolului al V-lea, Zeno.

Oraşul a fost distrus de arabi la mijlocul secolului al VII lea. În prezent, la aproximativ 1 km distanţă de oraşul Sfântul Mina, patriarhul copt - Chiril al VI-lea al Alexandriei, a ridicat o mănăstire în care se află spre închinare moaştele Sfântului Mina.