Nicolae Steinhardt

12 iulie 1912 - 29 martie 1989

1912 – La 12 iulie se naşte în comuna Pantelimon de lîngă Bucuresti, Nicu-Aurelian Steinhardt. Tatăl său, inginerul si arhitectul Oscar Steindhardt, conducea o mică fabrică de cherestea.

1919 – 1929 – Învaţă la şcoala primară „ Clementa “, apoi urmează cursurile liceului
„Spiru Haret“. Printre colegii mai mari de aici se numără Constantin Noica. Îsi ia bacalaureatul în 1929.

1934 – Îşi ia licenţa în Drept si Litere la Universitatea din Bucureşti. În acelaşi an, publică, sub pseudonimul Antisthius, extras din Caracterele lui La Bruyčre, volumul parodic
În genul lui Cioran,,, 

1936 – Îşi susţine la Bucureşti doctoratul în drept constituţional.

1937 – 1939 – Călătoreşte în Elveţia, Viena, Paris şi Anglia.
Ajuns în ţară, în 1939, începe să lucreze ca redactor la „ Revista Fundaţiilor Regale “.

1959 – În ianuarie refuzând presiunile securitătii de a fi folosit ca martor al acuzării împotriva lui
Constantin Noica, este introdus în „ lotul “ filosofului ( si al prietenilor comuni ) si este condamnat la

13 ani muncă silnică pentru „ crimă de uneltire contra ordinii sociale “. Această nouă lovitură a sortii se dovedeste a fi hotărîtoare, căci la 15 martie 1960, în închisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu îl botează întru Hristos ( era evreu ), naş de botez fiind Emanuel Vidrascu ( coleg de lot, fost şef de cabinet al mareşalului Antonescu ), iar ca martori ai tainei participă Alexandru Paleologu, doi preoţi catolici, doi preoţi uniţi si unul protestant, „ spre a da botezului un caracter ecumenic “.

1964 – Îndată după eliberare, în august, la schitul bucurestean Darvari îsi desăvîrşeste taina botezului prin ungere cu mir şi primirea Sfintei Împărtăşanii.

1964 – 1969 – Refuză, cu rigidă intransigenţă, „orice fel de colaborare cu comunismul “. Este încărcător-descărcător pe un camion de „ Alimentara “ pînă cînd este grav rănit în urma unui accident de circulaţie ( 1968 ). Este spitalizat la „ Pantelimon “ pînă în martie 1969. La insistentele prietenilor ( Paleologu, Noica s.a. ) reintră în viaţa literară prin traduceri, medalioane, mici eseuri publicate în „ Secolul 20 “, „ Viaţa Românească “ etc.

1980 – La 16 august este călugărit de I.P.S. Teofil Herineanu, arhiepiscopul Clujului. Este călugăr la părintele stareţ al Rohiei, Serafim Man.

1989 – La 29 martie scriitorul-călugăr moare la spitalul din Baia Mare. 

OPERA

In genul tinerilor (semnat Anthistius), Bucuresti, 1934; Essai sur une conception catholique du Judaisme, Bucuresti, 1935 (in colab. cu Emanuel Neuman); lllusions et realites juives, Paris, 1936 (in colab. cu Emanuel Neuman); intre viata si carti, Bucuresti, 1976; Incertitudini literare, Cluj-Napoca, 1980; Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltarii, Grandiosului, Solemnitatii, Exuberantei si Patetismului, Bucuresti, 1982; Critica la persoana intai, Cluj-Napoca, 1983; Prin altii spre sine (Eseuri noi si vechi), Bucuresti, 1988; Jurnalul fericirii, Cluj-Napoca, 1991 (ed. de V. Ciomos; ed. II, 1994); Monologul polifonic, Cluj-Napoca, 1991; Daruind vei dobandi. Cuvinte de credinta (semnat Monahul Nicolae de la Rohia), Baia Mare, 1992 (ed. II, Cluj-Napoca, 1994); Nicolae Steinhardt. Monahul de la Rohia raspunde la 365 de intrebari incomode adresate de Zaharia Sangeorzan, Bucuresti, 1992; Primejdia marturisirii (Convorbiri cu I. Pintea), Cluj-Napoca, 1993; Calatoria unui fiu risipitor, Bucuresti, 1995; Cartea impartasirii, Cluj-Napoca, 1995; În genul lui Cioran, Noica, Eliade, cu o postfata de D. C. Mihailescu, Bucuresti, 1996; Drumul catre isihie (inedite), Cluj-Napoca, 1999.

2008 - editura Polirom începe republicarea operei părintelui, cu numeroase note si explicaţii.