răspunde pr. Sofian, despre sine şi pictura bisericească....

Sofian Boghiu

(n. 7 octombrie 1912, Cuconeştii Vechi, judeţul Bălţi - d. 14 septembrie 2002, Mănăstirea Antim) a fost un mare duhovnic ortodox şi pictor bisericesc român. A fost membru al "Rugului Aprins", deţinut politic între 1958-1964.

Vă rog, Părinte Sofian, spuneţi-mi câteva cuvinte, despre anii frumoşi ai copilăriei Sfinţiei Voastre.

   Sunt născut în comuna Cuconeştii Vechi-Bălţi, din parinţii Ioan şi Alexandra, fiind numit din botez Serghie. Chipul blând al părinţilor mei, imaginea bisericii în care mă rugam de copil şi a preotului care m-a botezat în numele Preasfintei Treimi le port pururea în inima mea.
 

   La 14 ani am intrat ca frate în schitul Rughi-Soroca, iar după 11 ani de ascultare am primit tunderea monahală în Mănăstirea Dobrusa din apropiere, fiind pe atunci elev în clasa a V-a la Seminarul Monahal din Mănăstirea Cernica. După ce am urmat şcoala de Cântăreţi de la Dobrusa, am continuat Seminarul Monahal de la Cernica.

Când aţi fost hirotonit preot şi duhovnic ? 

   La 11 aprilie, 1945, în Duminica Sfântului Ioan Scărarul, am fost hirotonit preot pe seama Mănăstirii Antim din Bucureşti, iar în Vinerea Mare, 1947, am fost făcut şi duhovnic.
 

În ce mănăstiri v-aţi nevoit mai mult şi de care sunteţi în chip deosebit mai legat duhovniceşte?

   Lăsându-mă călăuzit în viaţă de Bunul Dumnezeu, prin păstorii mei sufleteşti, am trăit în mai multe mănăstiri precum : Rughi, Dobrusa - Episcopia Bălţi, Cernica, Neamţ, Plumbuita şi Antim. Toate îmi sunt legate de suflet pentru că în toate m-am format şi folosit duhovniceşte de-a lungul vieţii. Dar, dintre toate, mai apropiată îmi este Mănăstirea Antim, în care am intrat la anui 1940, fiind atunci la Antim cămin pentru studenţii monahali. În acel an am intrat ca student în anul I la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, iar în anul următor am intrat ca student la Facultatea de Teologie. Pe vremea aceea, Mănăstirea Antim era rânduită de Protosinghel Nicodim Ioniţă, cu studii la Strasbourg, un foarte bun predicator. Prin cuvântul său cald şi convingător, atrăgea mult popor la biserică. Apoi prin slujbele cu sobor şi cântările frumoase ale călugărilor cernicani studenţi, Mănăstirea Antim a început să se contureze ca un modest loc de evlavie pentru mulţi credincioşi ai Capitalei.
 

Când aţi terminat studiile de la Belle-Arte şi teologie, şi ce teză de licenţă aţi susţinut ? 

   Studiiie teologice le-am început în anul 1932, la Seminarul Monahal de la Cernica, pe care le-am absolvit în 1940, şi le-am continuat între anii 1941-1945, ca student la Facultatea de Teologie din Bucureşti. 

   Întrucât paralel cu Teologia am absolvit şi Academia de Arte Frumoase din Capitală, mi-am luat ca teză de licenţă un subiect care aparţine deopotrivă şi teologiei şi picturii bisericeşti:  ”Chipul Mântuitorului în iconografie“, privind pe Iisus Hristos în icoană şi dincolo de icoană.

În ce măsură reuşeşte arta, frumosul şi  pictura bisericească să înalţe sufletele credincioşilor spre Dumnezeu şi spre o viaţă creştină mai aleasă ? 

   Pictura, în general, şi pictura bisericească în special, oferă omului, credinciosului, un limbaj plastic, prin imagini şi culori, pentru a exprima idei şi realităţi ale credinţei noastre ortodoxe. Aceste adevăruri sunt exprimate de obicei prin cuvinte. Însă cuvintele, oricât ar fi de meşteşugite, sunt adeseori neîndestulătoare pentru a exprima realităţi imateriale; pe când prin imagini sau icoane, abstracţiunile devin uşor accesibile înţelegerii omeneşti.
   Adevăruri creştine, ca Naşterea Domnului, Botezul, Patimile, Învierea şi Înălţarea Domnului, Pogorârea Duhului Sâant, Raiul, iadul, etc, necesită multe pagini de text pentru a le imprima suficient în mintea ascultătorilor. Prin imagini însă, ele devin mai uşor înţelese, pentru că sunt îmbrăcate într-o formă materială şi simbolic-vizuală, proprie şi accesibilă naturii omeneşti. Prin gingăşia desenului, prin frumuseţea şi transparenţa spiritualizată a culorilor, prin interiorizarea imaginilor şi măiestria artistică, asemenea imagini murale sau icoane atrag şi reţin atenţia credincioşilor, spunându-le dintr-o dată, fără efort, adevărul relatat în Evanghelie şi Tradiţie, înduioşând şi înălţând mintea cu uşurinţă la realitaăţile suprafireşti.
 

Care este scopul principal al picturii bisericeşti în iconografia Bisericii Ortodoxe ? 

   Adevăratul scop al picturii bisericeşti în tradiţia ortodoxă este de a crea un mediu propriu de meditaţie şi rugăciune credinciosului care se roagă, în scopul de a înţelege şi a trăi mai adânc sfânta credinţă creştină.

De când datează cele mai vechi icoane şi picturi murale în Biserică ? 

   Cele mai vechi picturi murale ce se păstrează până astăzi se află în catacombele de la Roma şi datează din secolul al II – lea, mai ales cele din catacombele lui Calist şi Sebastian. Iar icoane pictate dintre cele mai vechi s-au descoperit în Siria, Armenia şi Capadocia, şi datează din secolele II şi III. Am văzut la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Shiai una din cele mai mari colecţii de icoane ortodoxe vechi, dintre care unele sunt din secolele V şi VI.

 

Care sunt cele mai vestite icoane făcătoare de minuni din ţara noastră şi în ce condiţii o icoană capătă această harisma ? 

   Cele mai vestite icoane din ţara noastră sunt : Sfânta Ana de la Mănăstirea Bistriţa – Neamţ, Maica Domnului de la Mănăstirea Neamţ, Maica Domnului de la Mănăstirea ” Dintr-un Lemn “. Apoi, Maica Domnului de la Mănăstirea Celic – Tulcea, Maica Domnului de la Nicula – Cluj, Maica Domnului de la Trifaneşti-Roman etc.
   Orice icoană îşi are harisma ei, datorită sfântului înfăţişat pe ea şi harului dumnezeiesc transmis icoanei prin sfinţirea ei. Totuşi, la aceasta au o deosebită importanţă şi condiţiile morale în care este pictată o icoană. Dacă pictorul respectiv este un om profund credincios, dacă posteşte şi se roagă la începutul şi în timpul lucrului, dacă duce o viaţă de curaţie sufletească şi trupească şi dacă, bineînţeles, Dumnezeu binevoieşte să reverse belşug de har asupra acelei icoane. Astfel, ea poate deveni o icoană  făcătoare de minuni, care vindeca bolile şi alina nevoile şi suferinţele omeneşti, pe măsura credinţei fiecăruia.
 

Câte biserici aţi pictat în ţară şi în străinătate ? 

   Împreună cu câţiva ucenici şi colegi de breaslă, am pictat în ţară peste 25 de biserici, în frescă şi tempera, dintre care 6 pictate integral, iar restul restaurate. În străinătate am pictat integral trei biserici. Toate acestea în timp de 47 de ani, de când am primit calificarea de pictor bisericesc.

 

Ce trebuie făcut pentru ca pictura bisericească să-şi atintgă scopul spiritual ? 

   Pentru ca pictura bisericească să-şi atingă scopul de a face vizibilă prin imagini împărăţia lui Dumnezeu în universul pictural al oricărei biserici, ar trebui ca pictorii bisericeşti să cunoască mai bine teologia icoanei şi iconografia ortodoxă. Apoi să-şi însuşească temeinic desenul şi cromatica în stilul răsăritean bizantin, inspirându-se din pictura în frescă a vechilor noastre biserici, cum sunt : Voroneţ, Moldoviţa, Humor, Suceviţa şi altele, care sunt adevarate capodopere mondiale. De asemenea, pictorii bisericeşti să-şi acorde talentul şi cunoştintele lor cu o mai profundă credinţă în Dumnezeu, cu o viaţă morală exemplară, potrivită cu lucrul sfânt pe care îl săvârşesc şi să cunoasca mai bine vieţile sfinţilor şi teologia, cu toate simbolurile ei.
 

Care este concluzia Prea Cuvioşiei Voastre despre pictura bisericească romănească de astăzi ? 

   Am pierdut marea tradiţie a picturii şi frescelor de valoare din secolul al XVI-lea,  realizată de pictori autohtoni la noi, care este cea din nordul Moldovei, mai ales. Şcoala de pictură bisericească  românească a intrat în decadenţă de pe la începutul secolului al-XIX-lea, când, sub influenţa picturii realiste, ne-am îndepărtat de pictura tradiţională ortodoxă de factură bizantină.

 

De încheiere, ce sfaturi duhovniceşti adresaţi  fiilor duhovniceşti ai Prea Cuvioşiei Voastre ? 

   Să asculte şi să pună în practică sfaturile date în numele lui Hristos, să iubească cel mai mult Biserica, slujbele, cărţile sfinte şi pe cei ce sunt în suferinţă.... şi să se roage şi pentru mine.