Scriitor, om politic si istoric, reprezentant ilustru al istoriografiei renascentiste,
3 mai 1469 - 21 iunie 1527 |
filozof italian considerat fondatorul politologiei moderne.
Viaţa sa se divide în trei perioade; fiecare din ele reprezintă însele
istoria Florenţei. Tinereţea sa coincide cu măreţia Florenţei ca putere
italiană, sub mandatul lui Lorenzo de Medici, Magnificul. Căderea Medici-lor
a avut loc în 1494, în acelaşi an Machiavelli se integra în serviciul
public. În timpul carierei sale de ofiţer, Florenţa a fost liberă sub
guvernarea unei republici, care a durat până în 1512, când Medici-i au
revenit la putere şi Machiavelli şi-a pierdut postul. Medici-i au
guvernat Florenţa între 1512 și 1527, când au fost din nou îndepărtaţi
de la putere. Aceasta a fost perioada de activitate literară a lui
Machiavelli şi bineinţeles a creşterii influenţei sale; fără îndoială, a
murit la câteva săptămâni după expulzarea Medici-lor, la 21 iunie 1527,
la cincizeci şi opt de ani, fără a-şi mai recupera poziţia.
De-a lungul carierei sale, Machiavelli a căutat să creeze un stat
capabil de a rezista atacurilor externe. Scrierile sale tratează
principiile pe care este bazat un asemenea stat şi modalităţile prin
care aceste principii pot fi implementate şi menținute. În opera sa cea
mai cunoscută, Principele (1513), descrie metodele prin care un
principe poate dobândi şi menţine puterea politică. Acest studiu, care a
fost privit, adeseori, ca o sprijinire a tiraniei şi despotismului unor
conducători, precum Cesare Borgia, este bazat pe credinţa lui
Machiavelli că un suveran nu este constrâns de normele etice
tradiţionale: “Se pune astfel problema dacă este mai bine să fii
iubit decât temut, sau invers. Răspunsul este că ar trebui să fii și una
și alta; dar întrucât este greu să împaci aceste două lucruri, spun că,
atunci când unul din două trebuie să lipsească, este mult mai sigur
pentru tine să fii temut decât iubit.” În viziunea sa, un principe
ar trebui să fie preocupat doar de putere ţi să se supună doar regulilor
care duc spre succes în acţiunile politice. Machiavelli credea că
aceste reguli pot fi descoperite, prin deducţie, din practicile politice
ale vremii, ca şi ale perioadelor anterioare.
Formularea de către Machiavelli a principiilor istorice inerente într-o guvernare romană pot fi găsite în al său Discurs asupra primelor zece cărți ale lui Titus Livius
(1513-1521). În studiul său, Machiavelli se îndepărtează de conceptele
teocratice medievale asupra istoriei, atribuind evenimentele politice,
într-o mai mare măsură, capriciilor omeneşti şi elementului
neprevăzutului. Printre celelalte lucrări ale sale se numără Arta războiului (1521), care descrie avantajele recrutării asupra trupelor mercenare () singura publicată în timpul vieţii sale sau Istorii Florentine
(1525)în care interpretează cronicile oraşului, din punct de vedere al
cauzalităţii istorice. Machiavelli a fost, de asemenea, autorul
biografiei Viața lui Castruccio Castracani (1520), precum şi al câtorva poeme şi o serie de piese de teatru, dintre care cea mai cunoscută e Mătrăguna
(1524), o critică acidă şi obscenă a corupţiei societăţii italiene
contemporane. Multe dintre scrierile sale au anticipat formarea statelor
naţionaliste.
Numele său este şi folosit, sub forma de machiavelism,
pentru a descrie principiile puterii politice, iar persoanele care
folosesc aceste principii în viaţa politică sau personală sunt numiţi
frecvent machiavelici.
Scrieri
Cele mai importante scrieri ale sale, în ordine cronologică, sunt:
- 1512/1516: Belfagor
- 1513: La mandragola ("Mătrăguna")
- 1513: Dialogo intorno alla nostra lingua ("Dialog despre limba noastră")
- 1520: Vita di Castruccio Castracani da Luca ("Viaţa lui Castruccio Castracani da Luca")
- Lettere familiari ("Scrisori de familie")
- 1520/1525: Le istorie fiorentine ("Istoriile florentine")
- 1521: Sette libri dell'arte della guerra ("Șapte cărţi despre arta războiului")
- 1531: Discorsi sopra la prima deca di Tito Livio ("Discursuri asupra primei decade a lui Titus Livius")
- 1532: Il principe ("Principele").
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu