Niccolò di Bernardo dei Machiavelli

Scriitor, om politic si istoric, reprezentant ilustru al istoriografiei renascentiste,  

http://efatland.com/larp-blog/wp-content/uploads/2009/08/a_Machiavelli.jpg
3 mai 1469 - 21 iunie 1527
filozof italian considerat fondatorul politologiei moderne.
  Viaţa sa se divide în trei perioade; fiecare din ele reprezintă însele istoria Florenţei. Tinereţea sa coincide cu măreţia Florenţei ca putere italiană, sub mandatul lui Lorenzo de Medici, Magnificul. Căderea Medici-lor a avut loc în 1494, în acelaşi an Machiavelli se integra în serviciul public. În timpul carierei sale de ofiţer, Florenţa a fost liberă sub guvernarea unei republici, care a durat până în 1512, când Medici-i au revenit la putere şi Machiavelli şi-a pierdut postul. Medici-i au guvernat Florenţa între 1512 și 1527, când au fost din nou îndepărtaţi de la putere. Aceasta a fost perioada de activitate literară a lui Machiavelli şi bineinţeles a creşterii influenţei sale; fără îndoială, a murit la câteva săptămâni după expulzarea Medici-lor, la 21 iunie 1527, la cincizeci şi opt de ani, fără a-şi mai recupera poziţia.

  De-a lungul carierei sale, Machiavelli a căutat să creeze un stat capabil de a rezista atacurilor externe. Scrierile sale tratează principiile pe care este bazat un asemenea stat şi modalităţile prin care aceste principii pot fi implementate şi menținute. În opera sa cea mai cunoscută, Principele (1513), descrie metodele prin care un principe poate dobândi şi menţine puterea politică. Acest studiu, care a fost privit, adeseori, ca o sprijinire a tiraniei şi despotismului unor conducători, precum Cesare Borgia, este bazat pe credinţa lui Machiavelli că un suveran nu este constrâns de normele etice tradiţionale: Se pune astfel problema dacă este mai bine să fii iubit decât temut, sau invers. Răspunsul este că ar trebui să fii și una și alta; dar întrucât este greu să împaci aceste două lucruri, spun că, atunci când unul din două trebuie să lipsească, este mult mai sigur pentru tine să fii temut decât iubit.În viziunea sa, un principe ar trebui să fie preocupat doar de putere ţi să se supună doar regulilor care duc spre succes în acţiunile politice. Machiavelli credea că aceste reguli pot fi descoperite, prin deducţie, din practicile politice ale vremii, ca şi ale perioadelor anterioare.

  Formularea de către Machiavelli a principiilor istorice inerente într-o guvernare romană pot fi găsite în al său Discurs asupra primelor zece cărți ale lui Titus Livius (1513-1521). În studiul său, Machiavelli se îndepărtează de conceptele teocratice medievale asupra istoriei, atribuind evenimentele politice, într-o mai mare măsură, capriciilor omeneşti şi elementului neprevăzutului. Printre celelalte lucrări ale sale se numără Arta războiului (1521), care descrie avantajele recrutării asupra trupelor mercenare () singura publicată în timpul vieţii sale sau Istorii Florentine (1525)în care interpretează cronicile oraşului, din punct de vedere al cauzalităţii istorice. Machiavelli a fost, de asemenea, autorul biografiei Viața lui Castruccio Castracani (1520), precum şi al câtorva poeme şi o serie de piese de teatru, dintre care cea mai cunoscută e Mătrăguna (1524), o critică acidă şi obscenă a corupţiei societăţii italiene contemporane. Multe dintre scrierile sale au anticipat formarea statelor naţionaliste.

  Numele său este şi folosit, sub forma de machiavelism, pentru a descrie principiile puterii politice, iar persoanele care folosesc aceste principii în viaţa politică sau personală sunt numiţi frecvent machiavelici.
  
Scrieri
Cele mai importante scrieri ale sale, în ordine cronologică, sunt:
  • 1512/1516: Belfagor
  • 1513: La mandragola ("Mătrăguna")
  • 1513: Dialogo intorno alla nostra lingua ("Dialog despre limba noastră")
  • 1520: Vita di Castruccio Castracani da Luca ("Viaţa lui Castruccio Castracani da Luca")
  • Lettere familiari ("Scrisori de familie")
  • 1520/1525: Le istorie fiorentine ("Istoriile florentine")
  • 1521: Sette libri dell'arte della guerra ("Șapte cărţi despre arta războiului")
  • 1531: Discorsi sopra la prima deca di Tito Livio ("Discursuri asupra primei decade a lui Titus Livius")
  • 1532: Il principe ("Principele").

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu