...povestea pe care v-o spun astăzi o ştiu de mult timp, dar m-am gândit că este posibil să nu o ştiţi...
ce este dragostea adevărată?!?
Întâmplarea se petrece într-o sală de aşteptare
la un medic de familie.
Un bătrân cu un deget bandajat era vizibil
nerăbdător să intre la consult. Îi spuse asistentei că în cazul lui e
vorba de o urgenţă, întrucât peste o jumătate de oră avea o întâlnire
importantă.
Medicul era ocupat cu un alt pacient, aşa că asistenta îl invită pe bătrân în anticameră să vadă ce are la deget. Era o mică zgârietură. În timp ce-l dezinfecta şi-l pansa din nou, bărbatul îşi ceru scuze pentru insistenţă, şi-i mărturisi asistentei că trebuia neapărat să ajungă la casa de bătrâni, unde la ora 9 avea întâlnire cu soţia lui la micul dejun.
De 7 ani, de când femeia era bolnavă de Alzeihmer, el nu lipsisise niciodată la întâlnire.
Asistenta îi spuse: „Vă înţeleg atunci graba. Trebuie să fie tare bucuroasă soţia dumneavoastră că-i acordaţi atâta atenţie”.
Bătrânul, cu o umbră de tristeţe în ochi: „Nu ştiu ce e în sufletul ei. Oricum de 5 ani nu-şi mai aduce aminte cine sunt.”
Asistenta se opri din pansat şi-l întrebă consternată: „Şi dumneavoastră mergeţi zilnic s-o vedeţi chiar dacă nu vă recunoaşte?”
Bătrânul îi răspunse senin: „Ea nu mai ştie cine sunt, dar eu ştiu bine cine e ea !”.
Bărbatul a plecat grăbit la întâlnire, iar tânăra asistentă a rămas mult timp cu imaginea ochilor acelui bătrân care străluceau într-un mod neobişnuit atunci când vorbea de soţia sa. Şi a înţeles că dragostea adevărată înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.
Medicul era ocupat cu un alt pacient, aşa că asistenta îl invită pe bătrân în anticameră să vadă ce are la deget. Era o mică zgârietură. În timp ce-l dezinfecta şi-l pansa din nou, bărbatul îşi ceru scuze pentru insistenţă, şi-i mărturisi asistentei că trebuia neapărat să ajungă la casa de bătrâni, unde la ora 9 avea întâlnire cu soţia lui la micul dejun.
De 7 ani, de când femeia era bolnavă de Alzeihmer, el nu lipsisise niciodată la întâlnire.
Asistenta îi spuse: „Vă înţeleg atunci graba. Trebuie să fie tare bucuroasă soţia dumneavoastră că-i acordaţi atâta atenţie”.
Bătrânul, cu o umbră de tristeţe în ochi: „Nu ştiu ce e în sufletul ei. Oricum de 5 ani nu-şi mai aduce aminte cine sunt.”
Asistenta se opri din pansat şi-l întrebă consternată: „Şi dumneavoastră mergeţi zilnic s-o vedeţi chiar dacă nu vă recunoaşte?”
Bătrânul îi răspunse senin: „Ea nu mai ştie cine sunt, dar eu ştiu bine cine e ea !”.
Bărbatul a plecat grăbit la întâlnire, iar tânăra asistentă a rămas mult timp cu imaginea ochilor acelui bătrân care străluceau într-un mod neobişnuit atunci când vorbea de soţia sa. Şi a înţeles că dragostea adevărată înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.
Duminică plăcută tuturor!
Dragostea adevarata e un dar de la Dumnezeu pe care, ca pe multe altele, il ratacim pe cararea vietii ...
RăspundețiȘtergereAm asa o senzatie de drag cand vad oameni in varsta care se mai tin de mana, se saruta pe strada si imi zic "uite ca se poate". Am reusit si eu sa surprind cu obiectivul cativa (sint undeva pe blog) prin parc tinandu-se cu mult drag si respect de mana; cel mai mult m-au impresionant doi batranei care imparteau o cutie de inghetata, stand pe banca in parc ca doi liceeni ...
Doamne ajuta-ne sa ne pastram darul primit!
O duminica binecuvantata sa aveti!
Mulţumesc, Florin.
ȘtergereSimt aceeaşi bucurie ca şi tine când recunosc iubirea în oameni, perechi de orice vârstă... Tandreţea şi delicateţea acestora mă-nduioşează
şi-mi dă puterea, cumva, de a merge mai departe...
O seară plăcută, Florin!