Papa Francisc I

  Baruch Tenembaum, fondator al Fundaţiei Raoul Wallenberg, un evreu argentinian, prieten al noului Papa, Francisc, şi pionier al dialogului interreligios între creştini, musulmani şi evrei, din anii şaizeci, s-a declarat mişcat de alegerea prietenului său, ca Pontif Roman.

   Acesta il cunoaste pe Jorge Mario Bergoglio, de la numirea sa ca episcop auxiliar de Buenos Aires. Pe atunci, a sustinut ridicarea unui memorial dedicat victimelor Holocaustului, de catre o asociatie israelita argentiniana.

   Conform acestuia, Papa este "un om foarte simplu, umil şi spiritual: el a participat la întâlnirile inter-religioase ca nimeni altcineva şi a vorbit cu toată lumea", citeaza publicatia Zenit, mai multe informaţii emise de reprezentanţii Fundatiei.

   "El are mulţi rabini prieteni şi cărţi publicate cu rabini. A mers în multe sinagogi. Nu spun asta pentru că sunt evreu, ci pentru că el este un om care are un respect profund pentru toată lumea, pentru că toată lumea are dreptul sa fie diferită", a mai spus Tenembaum. 

____________________

  Adresându-se mass-mediei, cu termenul "dragi prieteni", Papa Francisc a vorbit despre modul în care rolul mass-mediei continuă să crească şi despre modul în care aceasta este indispensabilă pentru relatarile societăţii contemporane.

  

 Papa a mulţumit mass-mediei pentru serviciul prestat în aceste zile, făcând unele remarci în glumă, apreciind eforturile mari ale acesteia. El a vorbit despre complexitatea evenimentelor istorice, cum ar fi alegerea unui Papă şi despre cât de important este să fie prezentat un astfel de eveniment în lumina credinţei.

   "Biserica" - a spus el - "nu răspunde logicii pământeşti" şi poate fi dificil sa comunice în mod eficient, întrucât "natura Bisericii este spirituală, şi nu una politică". Aceasta este singura perspectivă în care activitatea Bisericii poate fi prezentată, a mai spus Papa Francisc.

   "Hristos", a continuat el, "este centrul Bisericii, si nu succesorul lui Petru... Hristos este punctul de referinţă al Bisericii; fără El, Petru şi Biserica nu ar exista".

   Protagonistul tuturor acestor evenimente, a spus Papa, este Duhul Sfânt: "El a fost Cel care a inspirat decizia Papei Benedict al XVI-lea, pentru binele Bisericii, El a fost acela care a inspirat alegerea Cardinalilor". Este important să avem în vedere acest lucru, a adăugat el, atunci cand încercam să interpretam evenimentele din ultimele zile.

   Papa a reflectat asupra a ceea ce el numeste "trinitatea comunicarii: Adevărul, Bunătatea şi Frumuseţea". "Noi nu suntem chemaţi să comunicam despre noi, ci aceasta trinitate... Biserica există pentru a comunica adevărul, bunătatea şi frumuseţea". 

 _________________________________

  La 24 de ore după ce a fost ales, în aceeaşi Capelă Sixtină, noul Papă a condus o slujbă în faţa cardinalilor, în care a trasat liniile de forţă ale potificatului. Momentul-cheie a fost predica, rostită într-o italiana foarte simplă şi accesibilă. Un document cu atât mai important, cu cât Papa a transmis un semnal puternic, refuzând să citească textul pregătit de secretarul de Stat.

  Este prima predică rostită în calitate de Suveran Pontif şi de aceea trebuie considerată ca fiind piatra de temelie pe care Papa Francisc îşi va construi pontificatul. Cu atât mai mult cu cât ea a fost una spontană.
Evident, apreciază observatorii de la Vatican, va trebui să aşteptăm, pentru confirmarea primelor impresii, predica de la marea mesă a întronizării sale, care va avea loc marţi, în Piaţa San Pietro. Sunt însă câteva impresii puternice lăsate de prima predică. Noul Papă a impus un stil nou şi direct.

 Primul element - FORMA: Papa nu a rostit predica din scaunul de Episcop al Romei, un loc care simbolizează puterea sa, aflat chiar în centrul Capelei Sixtine, ci din amvon, ca un simplu preot.

  Pe FOND, mesajul său a fost unul drastic, notează observatorii. Prima temă a fost cea a "mişcării" care caracterizează Biserica. Noul Papă vede trei direcţii: "a călători" (caminare), "a zidi" şi "a mărturisi".

"Viaţa noastră este un drum", a spus el. "Dacă ne oprim, ceva nu e în regulă. Trebuie deci să mergem mereu, alături de Dumnezeu şi în lumina Lui".
  Apoi, e nevoie de "a edifica" Biserica. Dar "cu pietre vii, cu pietre unse cu Duhul Sfânt". Şi nu oriunde, ci "pe piatra din capul unghiului, care este Hristos".

  Vine etapa de "a mărturisi credinţa". Şi aici a fost momentul cel mai încărcat al predicii: "Putem să străbatem câte drumuri dorim, putem să construim mii de lucruri, dacă nu-L mărturisim pe Iisus Hristos, ceva nu merge". În italiană, "qualcosa non va", argentinianul apăsând, cu vocea sa gravă, pe "non va".

 "Vom deveni un ONG religios (ONG pietosa), dar nu Biserica, mireasa lui Hristos", a decretat Papa, continuând: "Ce se va întâmpla dacă nu construim pe piatră? Ni se va întâmpla ce li se întâmplă copiilor pe plajă, când ridică castele de nisip: totul se surpă, fără consistenţă".

Liniştea grea a cardinalilor

Papa, foarte calm, stăpân pe sine, ciudat de odihnit şi senin după aceste alegeri-surpriză, a rostit apoi aceste vorbe teribile al unui mare scriitor francez: "Când nu-L mărturisim pe Iisus Hristos, îmi vine în minte fraza lui Leon Bloy: cel care nu se roagă lui Dumnezeu, se roagă Diavolului. Şi când nu-l mărturisim pe Iisus Hristos, mărturisim mundanitatea, lumescu Diavolului!"

O linişte grea s-a lăsat în Capela Sixtină. Mulţi cardinali păreau că-i sorb aceste vorbe, atât de obişnuite în bisericile ortodoxe româneşti, dar atât de puţin diplomatice, pentru urechile occidentale, obişuite cu prudenţa oratorică a textelor care i se dau Papei să le citească.

Iar Francisc a continuat: "Asta nu este uşor". Când trebuie construit ceva se produc "cutremure, mişcări, care încearcă să ne întoarcă din drum. Pentru că nu aparţin Crucii".

Pentru noul Papă, fiecare drum trebuie ducă spre Cruce: "Când călătorim fără Cruce, când zidim fără Cruce, când mărturisim cu Hristos, dar fără Cruce, nu suntem oamenii lui Dumnezeu. Suntem lumeşti. Suntem episcopi, preoţi, cardinali, papi, totul, dar nu suntem oamenii lui Dumnezeu".

Uluitor! O critică tăioasă a anumitor comportamente bisericeşti, care viza pe toţi, de la preoţii simpli la Papa însuşi! Aşa ceva nu s-a mai văzut niciodată, nu s-a auzit niciodată din gura unui Suveran Pontif, în faţa întregului cortegiu al cardinalilor!

Încheierea a fost la fel de biciuitoare: "Aş vrea ca noi toţi, după aceste zile de graţie, să avem curajul, da!, curajul, de a călători împreună cu Dumnezeu, purtând Crucea lui Dumnezeu, şi să zidim Biserica pe sângele lui Hristos vărsat pe Cruce, şi să mărturisim slava unică a lui Hristos răstignit!. Numai aşa Biserica poate avansa!"