răspunde Părintele Roman Braga..

ÃŽntrebare: 
   Preacuvioase Părinte, ce să facem ca să-L iubim pe Dumnezeu mai mult, ca să-L simÅ£im mai aproape de noi?

Răspuns:  
   Trebuie să vorbim permanent cu El. Trebuie să-L simÅ£i pe Dumnezeu în tine, nu în afara ta, nu în exterior, ci în interior, în inima ta, căci inima noastră este  nelimitată, infinită, deoarece în ea se sălăşluieÅŸte Iisus Hristos începând de la botez. O persoană are niÅŸte dimensiuni infinite ale personalităţii lui; în adânc, în profunzime, fără limită, cu alte cuvinte persoana umană este veÅŸnică. ÃŽn adâncul acesta din noi există Dumnezeu, după cum spune Sf. Ap. Pavel de multe ori: "voi sunteÅ£i biserica Dumnezeului Celui Viu". Deci să nu deturnăm ori direcÅ£ionăm rugăciunea nostră către un colÅ£ ori într-un colÅ£, fiindcă Dumnezeu nu este material ori spaÅ£ial ca să-L pui într-un colÅ£ ÅŸi să spui: acolo este Dumnezeu! Coboară-te în tine ÅŸi adresează rugăciunea în inima ta lui Dumnezeu ÅŸi vei simÅ£i prezenÅ£a Lui!
   Să ÅŸtii că dialogul, convorbirea cu Dumnezeu îţi produce ÅŸi aduce sentimentul ÅŸi simÅ£irea aceasta, a prezenÅ£ei lui Dumnezeu. Spune-I lui Dumnezeu când Å£i-e foame, când Å£i-e sete, spune-I Lui că te duci la BucureÅŸti ori la Oradea, unde ai trebă, spune-I Lui ceva pe drum, arată-I lui Dumnezeu ce frumos e peisajul, ce frumoase sunt florile sau natura. VorbeÅŸte cu Dumnezeu de toate ÅŸi despre toate. Doamne, ce să fac, cum să fac? Uite trebuie să fac asta ÅŸi asta, mi-e foame, mă duc să manânc o bucăţică de pâine ori să beau un pahar cu apă... Tot ai în minte lucrurile astea; ele par la prima vedere copilăreÅŸti, puerile, însă conversaÅ£ia aceasta cu Dumnezeu se preface, se transformă în rugăciune. Pentru că ce este rugăciunea? Este o permanentă ÅŸi continuă comunicare a omului cu Dumnezeu, într-un mod cât se poate de natural.
  GândiÅ£i-vă ce spunea tot Sf. Ap. Pavel în Epistola sa către Tesaloniceni: "RugaÅ£i-vă neîncetat!". Cum putea el să se roage neîncetat, neîntrerupt, când era o persoană foarte activă? A făcut atâtea biserici, a scris atâta epistole, a propovăduit "cu timp ÅŸi fără timp", avea de făcut permanent atâtea lucruri. Nu putea, nu avea cum să stea tot timpul în genunghi. Drept urmare, la asta s-a gândit el: să ai întotdeauna în inima ta sentimentul prezenÅ£ei lui Dumnezeu. De fapt, SfinÅ£ii PărinÅ£i în acest fel definesc rugăciunea: ca fiind sentimentul prezenÅ£ei lui Dumnezeu. Rugăciunea nu este doar atunci când citeÅŸti din carte. Trebuie spus tinerilor acest lucru. Nu este doar atunci când te rogi dimineaÅ£a ÅŸi, gata, am terminat. Sau zici: "ah, nu mi-am terminat rugăciunea". Păi, rugăciunea nu se sfârÅŸeÅŸte niciodată.
   Nu-i nimic, vorbeÅŸte cu Dumnezeu copilăreÅŸte, căci noi suntem copiii lui Dumnezeu. Åži vorba asta copilărească cu Dumnezeu îţi aduce sentimentul prezenÅ£ei familiare, intime a lui Dumnezeu în inima ta. Dvs. ÅŸtiÅ£i proverbul călugăresc,  invocat deseori ÅŸi de către pr. Teofil Pârâian: "dacă te rogi numai când te rogi, de fapt nu te rogi deloc". Dacă ai prezenÅ£a lui Dumnezeu în tine, atunci eÅŸti, te afli, într-o stare de rugăciune. Omul devine o rugăciune. Omul are o stare de rugăciune, nu clipe de rugăciune, momente când se roagă ÅŸi momente când nu se roagă. Ar fi cumplit ÅŸi groaznic. 
   ÃŽn concluzie, trebuie să avem tot timpul simÅ£irea lui Dumnezeu. Atunci când spui "Doamne!", să fii convins ÅŸi sigur că Dumnezeu Se întoarce cu faÅ£a la tine ÅŸi aÅŸteaptă să-I spui ceva. Când eÅŸti ocupat, fii atent la lucrul pe care-l faci. Când ai conversaÅ£ii, gândeÅŸte-te la ce zici. ÃŽnsă, dacă ai puÅ£in timp, acolo, câteva minute sau chiar într-o conversaÅ£ie cu oamenii, poÅ£i să spui: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dunezeu, milueÅŸte-mă pe mine păcătosul!", "Doamne Iisuse Hristoase, uite-te la noi, ajută-ne!" sau "Binecuvintează-i Doamne, pe oamenii aceÅŸtia!"
  
Preluat din "Vorbire ÅŸi convorbire cu oameni aleÅŸi", de Stelian GomboÅŸ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu