"Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să
lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a
lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în
viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi
cu trufie către păcătosul care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul
i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi.
Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră
încât ne umple sufletul de venin. (...)
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul
iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date
spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma
în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur. (...)
Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului,
orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice
purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de
Mozart ... este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea,
jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderare, orice
căutatura rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică
totul. Acum ştiu, am aflat şi eu... "
părintele Nicolae Steinhardt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu