"un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard,
a aşezat în ea teasc, a clădit un turn de pază şi a dat-o lucrătorilor,
iar el s-a dus departe. Iar la vremea roadelor a trimis la lucrători un
slujitor, ca să primească de la ei partea sa din rodul viei. Dar ei,
punând mâna pe el, l-au bătut şi i-au dat drumul fără nimic. A trimis la
ei, a doua oară, alt slujitor; dar şi pe acela, lovindu-l cu pietre,
i-au spart capul şi l-au izgonit cu ocară. Din nou a trimis pe altul,
dar şi pe acela l-au omorât; apoi a trimis pe mulţi alţii, din care pe
unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât. Mai avea însă şi un fiu iubit
al său şi, în cele din urmă, l-a trimis şi pe el la ei, zicând: se vor
ruşina de fiul meu. Dar lucrătorii aceia au zis între ei: acesta este
moştenitorul; veniţi să-l ucidem şi moştenirea va fi a noastră. Atunci
au pus mâna pe el, l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie. Ce va face
acum stăpânul viei? Va veni şi va nimici pe lucrătorii aceia şi via sa o
va da altora. Oare, nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o: piatra, pe
care au aruncat-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie pusă în capul
unghiului? De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii
noştri. Ei căutau să-L prindă, căci pricepuseră că împotriva lor
spusese pilda aceasta, dar se temeau de popor, şi de aceea, lăsându-L,
s-au dus."
Ev. Marcu 12, 1-12
1 februarie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu