Recomandări...

Cu ajutorul Domnului, am ajuns împreună să ne bucurăm de bogăţia simţirii Postului Mare.
  Avem nevoie de sfat şi, pentru a statornici cuvintele părinţilor duhovnici în inimile noastre, scrierile Sfinţilor Părinţi ne sunt adevărate "vitamine duhovniceşti", căci

"cei mai mulţi dintre oameni se aruncă în ispite şi în griji lumeşti, sufocându-se şi neaducând rod. Şi nu au nici o grijă de suflet, de moarte, de pedeapsă, de judecată. Şi, dacă ar fi numai aceasta, mic ar fi răul, dar ne şi urâm unii pe alţii şi ne batjocorim, şi uneltim, şi ne invidiem, şi ne clevetim, şi ne luăm în râs; şi nimeni dintre noi nu ia aminte la păcatele sale, nici nu se grijeşte de povara sa, ci cercetăm cu deamănuntul păcatele aproapelui nostru; ne umplem până la gât de noroi şi nu ne îngrijim nicidecum de aceasta. Ne îngrijim mereu de-ale altora şi nici măcar la bătrâneţe nu scrutăm răutăţile noastre. Vedem micile neajunsuri ale fraşilor noştri, dar bârna din ochiul nostru n-o vedem. Suntem gârboviţi de povara păcatelor noastre, dar iscodim neajunsurile altora. Şi nici aşa nu ne ruşinăm, nu cruţăm pe nimeni, nu ne sfiim de nimeni, ci pe toţi îi muşcăm, pe toţi îi mâncăm: pe cei mici, pe cei mari, pe cei vinovaţi, pe cei nevinovaţi, pe preoţi, pe dascălii noştri, pe cei ce ne povăţuiesc, pe cei ce ne călăuzesc şi pe cei ce ne întorc (de la cele rele)."
 Sfântul Anastasie Sinaitul / Omilii pentru Postul Mare

http://pemptousia-4.wpengine.netdna-cdn.com/files/2012/11/ANANIAS2-up2.jpg
"Este nevoie, oare, de postire ca înfrânare de la gândurile şi mişcările fără de rânduială ale inimii şi de la faptele urâte? Dacă recunoşti că Dumnezeu este Legiuitorul tău şi Dreptul tău Judecător, Care ştie cum să îi pedepsească pe călcătorii legilor Sale, dacă  conştiinţa ta îţi spune că sufletul tău a călcat nu o dată rânduiala vieţii morale, că a ieşit din ascultare faţă de legile Făcătorului, nu ai cum să nu recunoşti că trebuie să refaci rânduiala vieţii tale morale, să-ţi aduni gândurile din hoinăreala aiurea, să-ţi sileşti inima să se rupă de lucrurile nevrednice de care ea, din nebăgare de seamă, s-a lipit atât de puternic, că a uitat de prima sa dragoste - Dumnezeu; s-o sileşti să se poarte în aşa fel, încât să nu-ţi fie ruşine cu faptele tale nici înaintea judecăţii conştiinţei tale, nici înaintea judecăţii oamenilor, nici înaintea judecăţii lui Dumnezeu."
 Sfântul Ioan de Kronstandt / Cuvinte la Postul Mare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu